Marea familie a USL întinde pelteaua la limita divorțului, depresivă și plină de angoase. Nu merge la „despărțire”, la notarul public, „ca să nu sufere copilul, dragă, pentru nebuniile noastre”. Cum care copil?! Românica, vezi bine, copila de suflet a Europei care se joacă, în continuare cu ăia mici, la grădi din Carpați – tradus, Carpathian Garden.
Ăștia mari, mami și tati cum ar veni, se fac că se râd mutual – reciproc, deci -, în public, dar își pun tălpile pe glezne pe unde se prind, de și-au învinețit fluierele picioarelor.
Bunicul alianței își ia și el seama, face o criză de orgoliu, își strânge lucrurile și se desparte abrupt de „unul dintre soți”, nu știm care, întrucât Constituția a rămas cu genurile nespecificate.
Vor spune unii că iar vrem ruperea USL. Nici vorbă! Dar iată faptele, mărunte și agasante, ca în orice căsnicie liber consimțită în care vrei să-l faci cu tot dinadinsul cu nervii capului pe celălalt, până îl tâmpești.
Dacă, de exemplu, Ponta – PSD-ul, care va să zică – vrea ceva, Antonescu, adică PNL, vrea exact pe dos. Și invers e la fel.
Să luăm, de exemplu, în discuție, pacea și prietenia dintre cele două team-uri în Comisia Juridică a Camerei Deputaților. Deși CSM, ICCJ și reprezentantul Ministerului Justiției – condus de un foarte bun prieten al lui Victor Ponta – le-au cerut deputaților din Comisia Juridică să elimine din Codul de Procedură Penală, pe motiv că e neconstituțional, un amendament propus de Tudor Chiuariu – prin care atribuțiile judecătorului de cameră preliminară sunt extinse -, susținătorii liberalului – liberali, dandiaconești și udemeriști – au fost surzi complet și muți enorm la așa o rugăminte și l-au adoptat.
Să trecem la exemplul următor: „mazilirea” Iuliei Motoc. Sigur că votul parlamentarilor împotriva nominalizării judecătoarei CCR la CEDO este unul consultativ. Dar Iulia Motoc este o propunere a lui Ponta, susținută în guvern de Robert Cazanciuc, și face parte dintr-o strategie de viitor, în care premierul încearcă reconfigurarea Curții în favoarea viziunilor sale.
Asta sună cam așa: „prietenii soțului meu sunt dușmanii mei și ai prietenilor mei, în veacul vecilor!”.
Bun, bun! Însă nervozitatea lui Antonescu nu se oprește aici, la marginea familiei mari, ci merge mai departe, către familia mică. Dacă până azi, conflictulețul din ACD părea o șicanare pe sistem „bă, puștiule, tu să nu faci crampe și figuri cu mine, că eu te-am făcut, eu te-am întreținut, eu te-am sculat și eu te-am îmbrăcat de dimineață, eu te-am dat la tv”, declanșată de tatăl USL, Dan Voiculescu, împotriva nerecunoștinței lui Crin, de azi lupta e crâncenă.
„Dacă PC e nemulțumit poate să plece. Dacă cineva își imaginează că PNL sau Crin Antonescu au vreun soi de timiditate, se înșală. Drum bun, cale bătută și succes în viață”, a curmat gluma liderul PNL.
„Eu nu vreau să punem în pericol USL, chiar dacă ACD nu mai funcționează. Nu am ieșit public cu nemulțumirile noastre și nu o vom face nici acum. E ca-ntr-o căsnicie, când se întâmplă o despărțire: soțul dă vina pe soție, soția pe soț, dar merge toată lumea mai departe”, i-a zis-o, lui Crin, și Constantin.
Ceea ce ne-a bulversat.
Dar ce e Antonescu în această uniune?! Dama cu camelii?! Carmen de Bizet? Câte familii are el?! Ce e USL-ul ăsta, domnule, cămin de familiști?