Cum a fost desființat Bulă de USL

Ca să vedeți de ce își merită România soarta, am să vă spun o poveste cu Bulă, crescută ca o bătătură în talpa uriașelor structuri politice actuale.

Privită prin prisma acestei pungășii nevolnice, vă veți da seama cât de inutilă și goală de sens devine orice fel de campanie electorală, aruncată în derizoriu gregar, grosolan și incult.
Scriem de ani și ani despre liderii partidelor, despre partide și ideologii, despre programe de guvernare, despre evoluția politicii românești, despre viitorul ei; filosofăm, analizăm, decelăm nuanțe iar oamenii depre care voi scrie azi ne râd și cu curu’.

Personajele în cauză – deputatul „Bulă” de la Colonești-Olt și primarul Vâlcov de la Slatina, prietenul său.

Dar, ca să fiu sincer, numele nici nu contează, oamenii mei fiind cele două chipuri ale lui Ianus, arhetip al politicianului autohton.

Cei doi olteni – și câți ca ei – au fost cadre de nădejde ale PDL până când barcazul a început să ia apă la încheieturi, iar vocația de șobolan politic i-a catapultat în barca PSD. În martie 2012, când a plecat din PDL, Vâlcov era primar la Slatina. În iunie s-a întors pe același scaun din partea PSD. Nicolae „Bulă” Stan s-a ales în 2008 deputat pedelist, iar în 2011 a plecat spre PSD via UNPR. Fusese președinte de CAP, apoi, aproape 20 de ani, primar la Colonești, sat care, în serviciul lui Bulă junior, a dat supraproducție de vot la referendumul din 2012. Astfel, în timp ce la București liderii USL și PDL se porcăiau ca la ușa cortului despre cine și cum a îngropat țara, la talpă, oamenii rămâneau liniștiți pe locurile lor.

Deodată, scandal, nenorocire, demență. Bulă e șuntat. Vine la tv și declară că bunul său prieten, Vâlcov, i-a propus să cedeze locul de „candidat 2012” în schimbul sumei „modice” de 100.000 de euro. Bulă refuză. Vâlcov insistă. Bulă, pe poziții. Final: Bulă este eliminat de pe listele de candidați, „moca”, conform dorinței prietenului său „ținut în brațe de Liviu Dragnea”. Tocmai Bulă, omul care a scos 184 la sută, la referendum, să fie sacrificat?! Inadmisibil.

Și atunci iese omul pe sticlă și sifonează tot ce știa el, de ani de zile, despre „fărădelegile” amicului Vâlcov, de la Slatina. În care apar sume absolut năucitoare, cum ar fi: „Cel mai scump sens giratoriu din țară – un milion de euro; o lalea plantată în parc – 342 lei firul; contracte cu vecina de apartament, pe concesionare de spații verzi – 30 de ani – 200 milioane euro -, cu posibilitate de prelungire pe alți 15 ani; întreținerea unui maidanez – 4000 euro-lună” și câte și mai câte…

Acesta este modelul „bacilor” locali, făcători de politică în România – arendașii de oameni. De ei depind ceilalți, masa amorfă, turma care votează. Pentru asta, Bulă dă milioane de voturi la hectar; pentru asta Vâlcov își permite să facă ce vrea la Slatina cu banii și cu electoratul; grup organizat de „descălecați” aflat mereu în serviciul guvernului, oricare ar fi el. Despre ei și faptele lor, nu aflăm decât atunci când se devorează reciproc, ca lupii flămânzi.

Iată de ce nimeni nu vrea o lege care să interzică traseismul politic. Odată cu acești precupeți, recrutați la final de mandat, partidele câștigătoare preiau și masa amorfă a electoratului care va vota ce i se va spune.

„Și știi de ce vrea, domne, Vâlcov, mandat de Senat?! Ca să aibă imunitate, să-și acopere nenorocirile făcute la primărie, d-aia!” conchide Bulă, după ani de zile, viața politică a bunului său prieten.