Cum a obținut Udrea semnătura lui Băsescu

Nimeni și nimic nu scuză abandonarea „stării de mijloc” a comportamentului politic al președintelui în exercițiu, Traian Băsescu.

Nimic nu justifică primirea la Cotroceni a Elenei Udrea, liderul PMP, chiar dacă această formațiune politică este, fără îndoială, progenitura „doctrinară” a acutualului președinte.

Nimic nu mă face să cred că trei ore de serviciu prezidențial ar trebui plătite din banii contribuabilior, ca Traian Băsescu să „negocieze” susținerea la prezidențiale a Elenei Udrea. Ar fi părut mult mai decent dacă cei doi s-ar fi întâlnit, de exemplu, la o masă riguros pregătită de chelneri, la Cireșica sau la Pescăruș, undeva în Herăstrău.

Mi se pare absolut incorect ca președintele în exercițiu să o primească pe Udrea în biroul său de la palat, iar același lucru să nu se întâmple, pe rând, și cu ceilalți candidați la președinție. Ce înseamnă aia că Băsescu s-a întâlnit cu cel care va fi continuatorul programului său politic? De ce Iohannis, Diaconescu, Macovei n-ar fi, la rându-le, susținătorii și continuatorii programului politic al actualului președinte? Ca să nu mai vorbesc de Victor Ponta, un politician făcut din același material uman cu Traian Băsescu? Există părerea că vreunul dintre ei va schimba orientarea politicii externe, cel mai important reper al continuării programului prezidențial? A afirmat vreunul dintre ei că va schimba cursul reformelor în Justiție?! De unde, atunci, ideea că Elena Udrea e singura potențială urmașă a lui Traian Băsescu?!

Cât de penibil se poate coborî președintele la a accepta explicațiile puerile ale Elenei Udrea conform cărora Cristian Diaconescu nu mai poate reprezenta PMP întrucât s-a numărat printre cei 322, care l-au suspendat pe Traian Băsescu, după ce, acesta l-a adus la Cotroceni, în calitate de consilier? „N-am știut acest amănunt. M-am concentrat pe ultima suspendare” a spus, rizibil, președintele, la un post tv.

Chiar așa să fie, Diaconescu să fi fost parte a lui „322″, acum șapte ani, îi pot reaminti președintelui că „numai boul e consecvent”, iar un tip onest, care consimte că a greșit și se pune în slujba celui împotriva căruia a lucrat, nu e de aruncat la gunoi, la cererea liderului PMP, Elena Udrea, care, dacă așa se pune problema, s-a dovedit total ineficientă și lipsită de vigilență în momentul în care a acceptat ca partidul său să-l susțină pe „Diaconescu-322” drept candidat la Cotroceni.

Mi se pare cu atât mai demnă, în această situație, poziția europarlamentarului Cristian Preda, singurul membru PMP care a avut curajul să afirme, răspicat, că înlocuirea lui Cristian Diaconescu, candidatul nominalizat pentru Cotroceni al PMP, cu Elena Udrea, după numai două săptămâni de la numire, este o gafă politică impardonabilă.

E de la sine înțeles că actualul lider al Mișcării Populare, în tandem cu președintele, conștienți fiind că nu pot câștiga, sub nicio formă, alegerile din această toamnă, urmăresc să obțină un număr mai mare de voturi, față de posibila reușită a lui Diaconescu, în perspectiva unei prezumtive negocieri, în turul doi, cu „Marele PNL”, de pe poziții mult mai avantajoase.

Mă tem, însă, că, dincolo de tupeul politic caracteristic, nimic nu o îndreptățește pe Elena Udrea să spere la un scor electoral care va rupe inima târgului.

Indiferent de sensibilitățile profesionale ale președintelui.