Cum am găsit alocația mărită a copiilor, ascunsă în pachetul de țigări și în sticla de alcool

Vă veți întreba, cu siguranță, ce înseamnă cele două șiruri de cifre? Ei bine, primul ne arată cât pierde statul, anual, din contrabanda cu țigări – 500 de milioane de euro fiind valoarea „cuielor” traficate, iar cele 80 de procente, accize și TVA – adică partea statului.

Al doilea șir este mult mai simplu de explicat: copiii țării, adică trei milioane și jumătate, „păgubesc” bugetul anual, după majorarea alocației (42 de lei), cu aproximativ un miliard și șapte sute de milioane de lei.

Ca să vezi potriveală.

Pentru asta, însă, statul ar trebui să devină mult mai eficient în lupta cu flagelul.

Atenție, aici vorbim doar despre contrabanda cu țigări, dar fenomenul cuprinde mult mai multe „sectoare de activitate”: de la traficul de combustibili și alcool, până la la cel de droguri și armament, de la traficul de medicamente, până la cel de cosmetice și jucării.

Pentru asta, ar trebui, poate, ca măcar jumătate din numărul mascaților „fioroși”, arondați cam câte patru la o femeie încătușată, să fie detașați pe frontiera de nord, sau de sud, de ce nu, de est, sprea a întări, cum se cuvine, efectivele Poliției de Frontieră, care fac, și ele, ce pot, dar care sunt copleșite de numărul tot mai mare de traficanți și de dotarea lor tot mai performantă.

Să meargă pe granița UE, pe acolo pe unde ajung în țară, via Ucraina și Moldova, milioane de pachete de țigări rusești și ucrainene, produse „For duty free only”, după cum „cinstit” scrie pe ele și care, cu adevărat, n-au simțit vreodată, pe tutunul lor, vreo urmă de taxă și acciză.

Sigur că, până la urmă, pe sărăcia lucie care a cuprins trei sferturi din populația României, contrabanda cu țigări poate părea o „afacerea corectă”, din care câștigă ambele părți: traficantul, până la 300 la sută, iar cumpărătorul, până la 50 de procente, unicul păgubit fiind statul, care a pierdut în ultimii cinci ani, de când fenomenul crește constant, peste două miliarde de euro. Adică, vreo 300 de kilometri de autostradă, „plombele” necesare ca să împlinim și noi un drum, peste munți, cât de cât european.

În aceste condiții, guvernul Ponta, care nu găsește bani de alocații, trebuie să fie, cu siguranță, mult mai hotărât în a-i ajuta pe cei care se luptă cu fenomenul contrabandei. Întrucât, una e să citești, la București, despre cum merge contrabanda cu țigări pe granița de nord, și să afli, din statistici, că e puternic contracarată și că scade de la an la an, și alta e să bați localitățile, munții și apele graniței de nord, de est și de sud-est, o săptămână, din zori în noapte, așa cum am făcut-o noi, cei de la gândul, alături de polițiștii de frontieră. Afli, atunci, de la ei, de la vameși, de la oameni, că, de fapt, contrabanda e în continuă creștere. Că metodele de trafic sunt tot mai variate și mai ingenioase, că, la urma urmei, acolo e un război în toată regula și pe toate fronturile, cu împușcături, cu rețineri, cu capturi impresionante, cu mașini furate, cu urmăriri ca-n filme, cu termoviziune și câte și mai câte. O viață pe muchie de cuțit, asumată și trăită ca atare de mii de români – unii disperați de grija zilei de mâine sau de dorința de a face banul repede, dar, nicidecum, ușor, ceilalți – polițiștii, puși, la rândul lor, în situații extreme.

Și, ce e mai tragic – faptul „că ei sunt mereu cu un pas înaintea noastră”, după cum susține unul dintre șefii vameșilor din Portul Constanța.