Cum au ajuns jambierele lui Messi la Olguța

Auzi explicație, la Olguța, post dialog cu unul dintre cei mai comici politicieni ai social-democrației tuturor timpurilor, Liviu Pop, pe tema scăpării de sub control a sumelor care se plătesc pentru indemnizațiile de creștere a copilului (neplafonate), în funcție de salariul părintelui: „Noi avem dosare la ora actuală pe care le cercetăm înainte de a plăti aceste sume de bani. Sunt foarte mulți care vin cu aceste sume de 35.000 de euro pe lună pentru că, neexistând un plafon sau o bază de calcul foarte clară, și calculându-se la 85% din venituri, totul a fost scăpat de sub control. Mă întreba ieri un coleg senator, fostul ministru, Liviu Pop, ce ne-am face dacă ar fi Messi în România, și ar avea un venit de 30 de milioane de euro lunar? Ar trebui să-i dăm 25 de milioane de euro indemnizație de paternitate? I-am spus: da, conform legii cum este ea acum. Este clar că trebuie să corectăm toate acestea”, a explicat Olguța Vasilescu.

Trecând peste „calitatea” primordială a lui Pop, aceea de a crea paralele/comparații/ metafore exagerat de penibile, să ne întoarcem la această reflexie ce-mi dovedește că n-am bănuit-o, degeaba, pe Olguța, de „practicarea” umorului (de situație și de limbaj) involuntar.

Păi, să le luăm pe rând: ca să existe, în real, ipotetica situație sugerată de ultracomicul Pop, ar trebui ca, aici să fie Spania. Doar dacă aici ar fi Spania, ar putea exista o ligă spaniolă de fotbal, care să producă jocul acela galactic/extraterestru, pe scurt, fotbalul adevărat, de bun-simț, în fapt, o industrie și nu o făcătură tocmai bună pentru spălat banii negri – așa cum s-a întâmplat ani de zile, până când fake-mafioții-româno-hispanici din meleag au distrus întreg fotbalul românesc, de la copii la seniori – ai căpușelor.

Doar dacă România ar fi Spania ar putea depinde Messi de indemnizațiile Olguței, iar ea să fie o verișoară de mătușă vitregă a premierului Spaniei.Doar așa.

Asta, una. A doua, că Olguța este foarte agitată, astăzi, în privința faptului că are în plată indemnizații de 35.000 de euro – supărându-se maxim pe lege, și anunțând că vrea s-o schimbe – deși, suma în cauză a creat un întreg scandal, încă de anul trecut, când, în loc să discute situația în Parlament, lumea a sărit pe tehnocrați că nu plătesc indemnizațiile potrivit legilor în vigoare.

Iată ce răspundea atunci Liliana Neacșu, reprezentant al Agenției Naționale de Plăți și Inspecții Sociale: „Persoana (…) nu a cerut recalcularea indemnizației, iar conform documentelor depuse la dosar, suma s-ar ridica la circa 35.000 de euro. Până acum nu a primit indemnizația recalculată, însă având în vedere suma foarte mare, ANPIS a cerut ANAF să verifice dacă veniturile sunt reale. În cazul în care se constată că veniturile sunt reale, (persoana) își va primi indemnizația conform dosarului și își va recupera și sumele restante, având în vedere că, până acum nu a fost efectuată nicio plată”.

Și asta nu e tot. Ministrul Muncii de la acea vreme declara că „La o lună de la majorarea indemnizației de creștere a copilului, votată de Parlament în prima parte a anului (2016), se înregistrează deja un dezechilibru în distribuirea echitabilă a resurselor bugetare alocate pentru plata ICC, iar această situație trebuie dezbătută public în următoarea perioadă”.

După un an, ne-a ajuns, în sfârșit, cuțitul la os.

Și, trei, indiferent dacă „MM Pop” va aduce vreo pereche de jambiere de-ale lui Messi, date cu chelen și cu noroi de pe Camp Nou, în fotbalul românesc, spre a le introduce în sistem, Olguța ar trebui să se gândească cum e cel mai bine cu indemnizațiile în discuție, ca să nu ne trezim cu țara goală, peste vreo zece ani.

Copiii nu se nasc și nu se cresc cu caterincă găunoasă, marca „Liviu Pop”.