Cum declină premierul Theresa May verbul „a putea” în fața premierului Netanyahu

Premierul Netanyahu n-a reușit să schimbe nici poziția cancelarului Angela Merkel, nici poziția președintelui Macron, cel puțin în chestiunea Acordului nuclear cu Iranul, semnat în 2015 (din care Donald J. Trump a retras Statele Unite pe 8 mai) și care expiră în 2025. Prim ministrul Israelului nici nu și-a făcut, de altfel, vreo iluzie, încredințarea sa (evident și a președintelui Americii) fiind, așa cum a afirmat ieri la conferința de presă comună cu Macron, că „[Acordul] va fi desființat de presiunea forțelor economice”.

În mare măsură, Netanyahu are dreptate. Acordul, prin ridicarea sancțiunilor, i-a dat Iranului posibilitatea de a reintra în economia globală, iar marilor companii europene de a încheia contracte de miliarde cu regimul de la Tehran. Supra-sancțiunile de la Casa Albă și popularizate de Secretarul de Stat Mike Pompeo, au risipit entuziasmul, iar companii foarte cunoscute au cam început să părăsească țara, lăsând Rusia, China sau India să profite în continuare de relațiile economice (neîntrerupe nici înainte de 2015) cu Iranul.

E motivul pentru care în urmă cu câteva ore Comisia Europeană a adoptat un document legislativ redactat tocmai pentru a diminua efectele sancțiunilor americane asupra companiilor europene care au contracte cu Iranul.

Astăzi, Benjamin Netanyahu a ajuns la Londra. Chiar dacă mai lipsită de – cum s-o spun mai elegant? – anvergură decât Merkel și Macron și aflată în situația delicată de a nu putea să dernajeze un partener vital în perspective finalizării Brexit-ului (Statele Unite), doamna Theresa May a declarat, la rându-i, că nu va părăsi Acordul nuclear cu Iranul, câtă vreme acesta îl va respecta. Ceea ce nu înseamnă că nu e îngrijorată de rachetele balistice ale Tehranului.

Doamna May a abordat și chestiunea sensibilă a celor aproximativ 120 de protestatari palestinieni uciși de armata israeliană: „Cu 100 de vieti palestiniene pierdute și deteriorarea continuă a situației din Gaza, sper că putem discuta despre modul în care am putea atenua această situație și despre modul în care ne putem asigura că putem (verbul , atât de des folosit, acoperă, de fapt, o crasă neputință, n.m.) să ne întoarcem la o poziție din care să fim capabili să găsim o cale de a vorbi despre soluția a doua state”. Memorabilă frază!

La îngrijorarea premierului de la Londra, premierul de la Ierusalim a răspuns cu binecunoscutele sale explicații: n-au fost proteste pașnice, vinovat e Hamas, care a plătit protestatari și i-a împins să se infiltreze peste zid, pentru că Hamas vrea să distrugă Israelul. Netanyahu a mai vorbit despre zmeiele incendiare și despre tunelurile teroriștilor. Doamna May (care a ocupat și fotoliul de ministru al Internelor) n-a replicat nimic altceva decât a dorit oaspetele – Israelul are dreptul absolut de a se apăra.

La reședința din Downing Street, un grup de manifestanți explicaseră premierului britanic prin pancarte, înainte de sosirea prim ministrului israelian, ce s-a petrecut de fapt la protestele palestinienilor din Gaza.