Cum e să conduci o țară care produce o sută douăzeci de sortimente de brânză

După lungi strângeri de mână, îmbrățișări călduroase și alte giugiuleli diplomatice, ieri, la finalul discursului rostit de Emmanuel Macron în Congres, relațiile dintre președinții Franței și Statelor Unite trebuit să se fi răcit sensibil.

Cel mai mare cărturar dintre conducătorii lumii, micuțul Macron, s-a dezlănțuit, spre satisfacția Democraților, stârnind aplauze furtunoase și ridicându-i în picioare. A fost un speech greu de uitat și pentru Republicani, dar din motive diferite.

Întâi – un laudatio pentru marea națiune americană, apoi un rechizitoriu avântat al doctrinei Trump. (Cu o oră înainte, @realDonaldTrump tweetuia că îl va urmări la televizor și cu siguranță va fi un discurs măreț).

Jucând rolul care îi place mai mult, de lider al Europei, Emmanuel Macron și-a luat la refec gazda de la Casa Albă, începând cu  „America first!”.

„Putem alege izolaționismul, retragerea și naționalismul.  E o opțiune. Poate fi tentantă pentru noi, ca un remediu temporar la temerile noastre. Dar, închizând ușa lumii, lumea nu își va opri evoluția. Nu va stinge, ci va inflama spaimele cetățenilor noștri (…).  Nu împărtășesc iluzia naționalismului”.

Președintele francez a pledat pentru multilateralism – cunoscuta sa marotă.

A vorbit patetic despre Acordul climatic de la Paris, din care Trump s-a retras, primind atunci ironia sarcastică a lui Macron: „Make our planet great again!”. Dar și-a exprimat încredințarea că americanii se vor întoarce în Acord.

„Eu cred că împotriva ignoranței avem educația. Împotriva inegalităților – dezvoltarea. Împotriva cinismului – încrederea și buna credință. Împotriva fanatismului – cultura. Împotriva bolilor și a epidemiilor – medicina.  Împotriva amenințărilor la adresa planetei – știința (…). Să conștientizăm: Nu există o planetă B (aici influența mentorului său, Jacques Attali, e evidentă, n.m.)”.

După discursul lui Macron din Congres, nu cred că Donald J. Trump va fi dispus să facă vreo concesie. Președintele Franței se va întoarce acasă – unde îl așteaptă o groază de probleme, în primul rând cele legate de reforme – cu mai nimic concret.

Emmanuel Macron vrea să ardă etapele, hiperagitându-se pe scena internațională, din Orientul Mijlociu în China. Premisa majoră a concluziilor pe care le vrea trase rapid rămâne însă în Franța. Asta îmi aduce aminte de un episod istoric, povestit în cartea lui Michael R. Beschloss și Strobe Talbott („At the Highest Levels”). La sfârșitul Războiului Rece, în timpul unui dejun cu premierul Margaret Thatcher, președintele Mihail Gorbaciov l-a citat pe Charles de Gaulle care se plângea cât e de greu să conduci o țară care produce o sută douăzeci de sentimente de brânză. Vă dați seama cum e, s-a lamentat Garbaciov, să conduci o țară cu o sută douăzeci de naționalități! Într-adevăr, a adăugat și consilierul economic al președintelui rus. Mai ales când nu e brânză!