Fără o legătură neapărată cu propria mahmureală, liberalii vor să se dreagă, băgându-se în ciorba UNPR. „Fuziunea dintre PMP și UNPR nu reprezintă o surpriză. Fuziunea este doar oficializarea unui mariaj neformalizat care durează de ani de zile între Traian Băsescu și Gabriel Oprea, nu reflexia unui proiect politic serios. Relația dintre liderii PMP și UNPR este, de mult, cel puțin o colaborare foarte bună, dacă nu o prietenie strânsă. Gabriel Oprea este un personaj reevaluat în repetate rânduri de Traian Băsescu, de la Mafia lui Năstase și lacheul lui Ponta la general avansat la patru stele. (…) PMP nu face altceva decât să se transforme în soluția imorală a democrației românești”, se arată într-un comunicat, pricinos, al PNL.
Dacă este chiar așa, în cazul protocolului negociat între PNL și UNPR, reflexia cărei strânse prietenii a fost apropierea dintre cele două partide? A fost reevaluat, și în Modrogan, generalisimul Oprea? De către cine?
Cred, mai degrabă, că PNL tocmai ce a înțeles cum a ratat el o mutare strategică. Nu o singură dată, pionul pe care-l scapi din vedere se transformat în regină.
Atrag atenția liderilor liberali că a stat în puterea lor să joace, politic – chiar dacă fără alte mari beneficii -, o absorbție a UNPR – aripa rămasă, în ajunul generalelor din toamnă. Măcar și numai pentru a anihila o formațiune-posibil-viitoare-punte între vechi prietenii.
Dacă strategii PMP au fructificat o astfel de posibilitate, de ce n-au analizat-o mai atent și strategii PNL, spre a o putea anihila din fașă?
Sigur că, una peste alta, întâlnirea PMP cu UNPR este întâlnirea junghiului cu tusea, și că noii fuziuni îi trebuie ceva putere de muncă pentru a sări pragul electoral. Dar dacă îl sare?
PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK –MARIAN SULTĂNOIU
Dacă PMP, întărit pe ici, pe colo, în teritoriu, cu filialele UNPR, ajunge la șapte-opt procente? Dacă abia atunci, prietenii prietenilor lui Băsescu vor deveni propriii lui prieteni?
E limpede că fostul președinte nu are nici un fel de scrupule în materie de aranjamente politice. Că, așa cum decreta, mai sus, comunicatul PNL, PMP poate deveni, el însuși, de această dată, „soluția imorală”.
N-ar fi nicio surpriză. Traian Băsescu a dovedit în ultima perioadă că își poate da, oricând, mâna cu Ponta, împotriva actualei administrații.
Singura piedică în calea iubirii lor acoperite a rămas Liviu Dragnea. Dar ce putere va mai avea Dragnea în fața noii coabitări dezlănțuite?
Mai atrag atenția că sloganul găunos al lui Oprea – „UNPR face politică în sprijinul interesului național” – poate fi lesne preluat de Băsescu și dus în zona electoratului ferm-naționalist, rămasă descoperită de la moartea lui Vadim. Și să nu-mi spună mie cineva că „Băsescu nu e omul…”.
În consecință, iată cât de mare poate deveni, uneori, un procent „atât de mic”.
Ca să nu mai vorbim că tandemul Steriu-Diaconescu ar fi putut scurtcircuita un pic, în cazul unei fuziuni cu PNL, letargia liberală.