Cum profită Victor Ponta de cecurile în alb oferite lui Klaus Iohannis

Cu amestecul său de șovăială ascunsă sub o mască de fier, cu care ne-a obișnuit deja, președintele Klaus Iohannis a scos capul peste graniță și a început să simtă gustul relațiilor principale de politică externă ale României, cu UE, NATO și SUA. Și s-a bucurat de un început foarte bun, pe care îl vezi de obicei în cazul liderilor de la care există așteptări pozitive mari.

Emisarul SUA la București, Victoria Nuland, l-a asigurat jovială că această vizită nu se datorează rutinei diplomatice, ci în întregime lui Klaus Iohannis, pe care vrea să îl cunoască. Mesajul principal al asistentei secretarului de stat al SUA pe probleme europene a fost că lucrurile s-au îmbunătățit în ultimul an, iar Iohannis este așteptat să ducă mai departe acest lucru.

La Bruxelles, Klaus Iohannis a pășit cu dreptul, fluența sa în limba germană deschizându-i calea nu doar către președintele legislativului european, Jean Claude Juncker, ci și către ziariștii care au recurs la un gest inexplicabil, aplaudându-l la finalul primei sale conferințe de presă de la Bruxelles. Iohannis a primit în schimb politețea diplomatică pe care o auzim deja de câțiva ani din partea oficialilor UE, cum că aderarea României la Schengen se bucură de sprijin.

Poate cel mai bun semnal primit de Iohannis și de România a venit dinspe NATO, unde secretarul general Jens Stoltenberg l-a gratulat cu un neobișnuit „dragă Klaus” și a adus obișnuitele laude țării noastre – sprijinul pentru misiunea internațională din Afganistan și pentru scutul antirachetă.

Căldura NATO față de Iohannis este însă un efect binemeritat, după ce președintele României a recurs, aproape din startul mandatului său, la un gest de mare efect, chit că nu îl leagă de el o responsabilitate directă: medierea unui acord politic pentru bugetarea Armatei cu 2% din PIB, pe o perioadă solidă, de 10 ani. În contextul de securitate actual și în întâmpinarea preocupărilor stringente pe acest domeniu ale NATO și SUA, acest gest este aur.

România, prin gestul lui Iohannis, oricât de simbolic a fost el, și-a consolidat poziția în liga băieților buni din NATO, cei care pun cu adevărat umărul la securitatea Europei și nu doar profită de pe urma investițiilor majore ale altora. Bugetul pentru Apărare și înzestrare a Armatei, în cazul fiecărui membru NATO, este o preocupare de top pentru marile puteri ale Alianței, în frunte cu SUA, care cer vehement ca toate membrele să facă eforturi financiare, în contextul amenințării dinspre Rusia, nu să aștepte doar ajutor din partea celor mai puternici și mai bănoși.

Într-o simbioză pe care nu are niciun interes să o deranjeze, premierul Victor Ponta profită și el de pe urma fumului alb lăsat în urmă de crucișătorul german. De aparentul drag pentru Iohannis, principalii parteneri externi ai României par să fi dat uitării zilele negre din 2012-2014, când îi cereau explicații sau îi băteau direct obrazul liderului PSD, din cauza derapajelor legislative orchestrate în Parlament sau la Guvern.

Comuniunea Klaus – Victor a fost evocată de altfel chiar de Victoria Nuland, în interviul acordat Mediafax: „Cred că cei doi s-au angajat să colaboreze bine împreună. Este un nou început, un nou început politic pentru România”.

Totuși, cecurile în alb, acordate cu o neobișnuită jovialitate, pe care Klaus Iohannis le-a primit din principalele trei direcții cu care România se află în legătură strategică – SUA, UE și NATO, și de pe urma cărora profită implicit și Victor Ponta, au scadența lor. Nu vor dura la nesfârșit.

„Trebuie să vedem progrese reale pentru cetățenii României, pentru că e clar că asta au cerut oamenii când s-au prezentat la urne”, sunt vorbele publice cu care Victoria Nuland și-a încheiat vizita în România.