Cum s-a ascuns Dragnea de Iohannis-ghinion, tocmai marți, pe 13

Dacă ne-ar caracteriza, și pe noi, calmul englezesc – vorba lui Toma Caragiu, dacă am fi mai puțin contorsioniști, din punct de vedere logic, dacă n-am dori, musai, război, și numai război – și nu unul de coate goale, ci unul total -, dacă n-am vedea în toate, o ciocnire a orgoliilor, pe care încercăm, uneori, zadarnic să le manipulăm, și dacă n-am „frisona” la scandalul cu de toate și sughițuri, am putea să remarcăm ușor că dracul nu e chiar așa de negru.

Iată câteva „întâmplări” firești, dintre care, pe unele le-am „uitat” sau nu vrem să le luăm în seamă, iar pe altele le-am amplificat nejustificat.

Întârzierea începerii lucrului la guvern, în contextul numirii premierului, nu cred că e, neapărat și exclusiv, vina președintelui.

De-a lungul întregii campanii, Liviu Dragnea a ținut în manșetă cartea sa „norocoasă” – numele premierului. N-a scos o vorbă, o silabă, o consoană, scontând pe elementul surpriză.

Dacă șeful PSD s-ar fi desprins de partitura liderului maxim de misterios, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Să nu ne facem că uităm invitația președintelui la Cotroceni, adresată șefilor partidelor care au trecut pragul electoral, potrivit exit-poll-urilor și a numărătorii paralele, la o zi și jumătate de la încheierea votului, adică marți 13 decembrie:

„Acum, așteptăm rezultatele finale. Se pare că aceste rezultate vor veni în cursul acestei săptămâni, probabil spre sfârșitul săptămânii, după ce se rezolvă și contestațiile care au fost depuse.

Pentru a avea o claritate asupra evenimentelor care vor avea loc în zilele următoare, în afară de acest lucru, vreau să se știe că mâine voi avea prima rundă de consultări cu partidele politice care au intrat în Parlament. Vom vedea cum vede fiecare partid continuarea. Care continuare, evident, de data această are de-a face cu formarea unui guvern.

Dacă până la sfârșitul acestei săptămâni vom avea rezultatele finale, atunci este foarte probabil ca în cursul săptămânii viitoare să convoc noul Parlament. Aceste lucruri vă vor fi comunicate în timp util.

Agenda consultărilor de mâine este fixată și Departamentul Comunicare Publică vă va pune la dispoziție detaliile”.

Ghinion. Toată lumea a fost surprinsă de viteza de reacție a președintelui – inclusiv sussemnatul -, cutuma fiind: convocarea partidelor la consultări, după oficializarea rezultatelor alegerilor.

Ca să n-o mai lungim, singurii care au refuzat să meargă la prima rundă de consultări preliminare au fost liderii PSD și ALDE.

Dacă ar fi făcut-o, ar fi putut aduce în discuție numele candidatului la funcția de prim-ministru, iar pe data de 17, eventual, 18 decembrie, președintele l-ar fi putut informa pe Dragnea, în legătură cu decizia sa, indiferent care ar fi fost aceasta, vizavi de propunerea respectivă. Astfel, în cazul respingerii, liderul social-democrat ar fi avut posibilitatea să propună președinției un alt nume la data următoarei întâlniri, dacă nu cumva chiar mai devreme, dând posibilitatea președintelui să negocieze și să accepte un al doilea candidat – în speță Grindeanu -, cu câteva zile înaintea Crăciunului.

Astfel, respingerea de către președinte a primei propuneri (Sevil Shhaideh), făcută de PSD-ALDE abia pe 21 decembrie, s-ar fi putut produce – dacă păstrăm aceeași perioadă de gândire – pe data de 18 decembrie. Menținând, ulterior, aceiași pași, pe data de 19, PSD-ALDE l-ar fi propus pe Grindeanu, iar pe 21, propunerea ar fi fost acceptată de către Klaus Iohannis, deci cu nouă zile în avans, timp berechet pentru formarea noului guvern.

Apoi, despre respingerea primei propuneri am mai vorbit, cu precizarea că, în nicio situație, România nu mai e chiar de capul ei. Am vrut în NATO și UE, atunci, în opinia mea, trebuie să luăm în seamă și părerea aliaților și a partenerilor strategici, fiind decent și necesar să ne consultăm asupra unor chestiuni, cel puțin, delicate.

Timpul de gândire și respingerea unor propuneri de candidați la șefia guvernului, de către președinte, sunt „acțiuni” cât se poate de constituționale într-un stat democratic.

Amenințarea și șantajul cu suspendarea, anihilarea, exmatricularea sau mai știu eu ce, nu pot constitui decât o forțare la limită, și neserioasă, a jocului politic.

Nominalizarea unui candidat la șefia guvernului României nu poate fi făcută de președinte, la ordinul unui partid, chiar victorios-majoritar fiind, fără drept de apel. În ultimă instanță, odată acceptată propunerea, președintele devine, implicit, răspunzător de nominalizarea în discuție. La o adică, Dragnea ar putea spune, oricând, „Eu l-am propus, dar președintele l-a acceptat. Ar fi trebuit să chibzuiască mai bine, să-l verifice în amănunt”. Și spunând asta, Liviu Dragnea ar fi avut dreptatea sa.

Iar dacă președintele a făcut cunoscut faptul că l-a denumit, prin decret, pe Grindeanu, candidat la șefia guvernului, printr-un comunicat dat publicității, e dreptul lui. Tot așa cum dreptul trio-ului Dragnea-Tăriceanu-Constantin a fost să trimită la Cotroceni nominalizarea în plic, pe mail și prin fax.

În consecință, dacă Dragnea nu ar fi palmat atât de ferm prima propunere – făcând-o, cred, mai degrabă ca să nu-l afle partidul, decât președinția -, la această oră guvernul ar fi avut deja semnătura așternută pe primele măsuri de creștere a bunăstării populației.

Iar ca să putem beneficia și noi, vă urez „Un călduros La mulți ani!”