Cum s-a rupt lanțul de iubire în triunghiul UDMR-ALDE-PSD
Nu, dragilor! Nu Dragnea-PSD a „rezistat” în fața pretențiilor UDMR, întrucât majoritatea acestor domni de la București tocmai fuseseră de acord, în principiu, cu scăderea pragului, de la 20 la 15 la sută populație minoritară în localități, de la care administrațiile locale și instituțiile din subordinea acestora să fie obligate să asigure folosirea limbii materne – grăbind, totodată, și includerea în dezbaterea comisiilor a altor legi privind minoritățile.
Maghiarii, pe care îi știți aplicați și pragmatici, au refuzat să cedeze, întrucât nu au în vedere acceptarea jumătăților de măsură, câtă vreme uniunea are un target exact, de mult stabilit, pe care îl urmărește, pas cu pas. Iar ținta lor a fost scăderea procentului de la 20 la 10 la sută, în negocierile purtate.
Că ăsta este adevărul, o dovedește declanșarea imediată a represaliilor: scoaterea de pe ordinea de zi, inclusiv a celorlalte două proiecte de lege privind minoritatea maghiară, discutate și votate în comisie.
Ceea ce am învățat noi din acest nou episod, absurd și periculos, al războiului pesedisto-pesedist, sunt următoarele: Kiseleff-ul este în stare să negocieze orice, în numele acestui război, liderii PSD, disperați, inițiind, sub presiune, negocieri pe muchie de cuțit, cu UDMR – până la punctul limită, de la care multe lucruri ar fi putut arăta altfel în România; indivizi complet demobilizați (Codrin Ștefănescu, gen) au dreptul, după ce, ani de zile au fost, între altele, trompete ale tribunului Vadim Tudor, vituperând la extrem vizavi de minoritatea maghiarilor, să reprezinte puterea din România și să ne explice, minidoct, de la tv-uri, de ce n-are nici un fel de importanță „dacă se fac și câteva concesii, fără importanță, UDMR”; că liderii PSD-ALDE, după ce declanșează astfel de negocieri, la limita șantajului, au îndrăzneala să declară „demn” că EI au respins dezbaterea și adoptarea „legilor UDMR”, întrucât s-a făcut referire la acest „gen de discuții”, ca fiind un troc politic antinațional; că există parlamentari social-democrați, onești și responsabili, care, potrivit declarațiilor/postărilor pe Facebook/luărilor lor de poziție, nu vor vota, niciodată, indiferent de situație, „proiecte de lege inițiate împotriva României; că, UDMR, dacă nu obține ce-și dorește, își poate lua și ea jucăriile înapoi, renunțând să mai susțină interesul PSD, formațiune cu care a semnat un protocol de susținere politică.
Ei, așa stând lucrurile, putem conchide că nimic nu te preacurvește mai abitir decât jocurile foamei de putere și a obținerii interesului personal…