Cum să ne descotorosim de România

Domnul Iohannis a dedicat crosului doamnei Iohannis mai mult decât Consiliului Național de Apărare a Țării – opt puncte pe ordinea de zi plus „alte subiecte de interes”, rezolvate în patru ore.

(La ultimele declarații belicoase ale lui Putin a tăcut mai bine ca la penultimele, părând să-i sugereze „Caută-mă la Sibiu”).

Domnul și doamna Iohannis trăiesc în lumea lor minunată a cărei corolă o mai strivesc uneori treburile țării.

… În loc să mă pierd în reverii cuviincioase, mi-am amintit o piesă a lui Ionesco: „Amédée sau cum să te descotorosești de el”. Încerc să rezum: doi soți discută absorbiți într-o încăpere, în timp ce în cealaltă crește aiuritor un cadavru. Protagniști au decența de a nu-l băga în seamă, până când expandează, „crește ca o remușcare” și pătrunde cu picioarele în microclimatul lui Amédée și Madeleine. Cum să se descotorosească de el?

Cadavrul poate fi orice. „Timpul”, zice Ionesco.

Vidul ontologic.

România? Ar fi un răspuns absurd.