Cumpănașu transformă tragedia în farsă

N-am simțit niciodată o greață mai puternică decât în seara asta, ascultându-l pe Cumpănașu cum își anunță candidatura la prezidențiale.

Cel mai mediatizat personaj din toate timpurile – bântuia televiziunile de dimineața până dimineața – și-a ticluit planul politic de când cuptorul lui Dincă nu se răcise încă.

A întreținut criminal speranța familiilor că victimele trăiesc, ca să-și poată finaliza construcția notorietății.

A călcat, la propriu, pe cadavre, doar că până în seara asta n-am știut încotro se îndreptă. Spre Cotroceni.

Pe 16 august, răspundea pe Facebook, celor care mirosiseră că e un ticălos: „Pt toți cretinii care au TEAMĂ că aș putea candida la prezidențiale: NU VOI CANDIDA. NU voi fi încă un prizonier al unui sistem infect care să-mi dirijeze viață și acțiunile. Ba mai mult am văzut un articol astăzi că am răspuns cu „jumătate de gură” în emisiunea Cătălinei Porumbel că nu voi candida. Niște manipulatori penibili. Cătălina mai avea 1 minut din emisiune și m-a rugat să răspund foarte scurt la întrebări. M-a întrebat dacă voi candida. Am răspuns simplu NU, am o altă misiune în viață. Trebuie să lupt împotriva crimei organizate. Alte aiureală greu de imaginat este că și că în octombrie „…chiar dacă nu vreau, voi fi forțat să candidez”. Eu am impresia că aceia care au scris acest articol chiar nu mă cunosc: nu mă poate obligă NIMENI să fac NIMIC în viață asta. Iar de strâns semnături cred că bagă din burtă de frică. Despre ce dracu vorbesc oamenii ăștia? Că să nu mai spun că vorbesc despre mine ca un . Adică să mă pună prin gura lor în conflict cu toți decidenții României, inclusiv cu Iohanis. O astfel de reacție disperată mi-a fost rar dat să văd. Sunt BĂRBAT nu gânganie precum majoritarea liderilor noștri de azi care mint întruna și fac doar jocuri de culise. Dacă îmi doream, o spuneam eu. Dar NU voi candida. V-ați liniștit lichelelor?”.

În seara asta își cerșea cele 200.000 de semnături câte îi trebuie ca să intre în cursa electorală.

Sper să nu capete decât una singură: de la Gheorghe Dincă.