Dacă Washingtonul le-ar fi făcut texanilor ce le-a făcut Bagdadul kurzilor, Texasul nu s-ar mai întoarce niciodată la Washington

Cinci milioane de kurzi irakieni sunt chemați luni la referendumul pentru independență. Cei din diaspora au început votarea electronică de astăzi. Observatorii internaționali sunt deja în capitala provinciei, Erbil.

La marele miting de ieri, unde zeci de mii de oameni au marcat încheierea campaniei, președintele Masud Barzani a răspuns presiunilor internaționale de anulare a referendumului  asigurând că nimeni nu trebuie să se teamă de instabilitate în regiune, că negocierile cu Bagdadul referitoare la teritoriile în litigiu și la petrol (Kirkuk) se vor desfășura pașnic și că brava armată kurdă, Peshmerga, va continua până la capăt lupta cu autointitulatul Stat Islamic.

În discursul rostit și cu gândul la prezidențialele programate pe 1 noiembrie, Barzani a istorisit mulțimii prezente, nu fără tâlc, un episod petrecut în anul 2006 – întâlnirea cu președintele George Walker Bush, la baza aeriană irako-americană Ayn al-Asad din guvernoratul vestic Al Anbar.

„[George W. Bush] mi-a spus: Noi, texanii, și locuitorii regiunii Kurdistan avem multe lucruri în comun. Și unii și alții avem propriile noastre drapele și avem petrol. Suntem curajoși și inteligenți. Credem că suntem puternici cu Washington D.C., iar voi, cei din regiunea Kurdistan, sunteți puternici cu Bagdadul. I-am replicat: Dragă domnule președinte, dacă Washington D.C. le-ar fi făcut texanilor ceea ce a făcut Bagdadul împotriva populației din Kurdistan în cursul istoriei, Texasul nu s-ar fi întors niciodată la Washington D.C.”.

Președintele Barzani a continuat, electrizând masele: „Unde pe pământ veți găsi o națiune care să fi fost masacrată în mai multe rânduri, asupra căreia să fi fost întreprinse campanii de genocid, care i-au ucis peste 182.000 de oameni și i-au distrus mii de sate? După tot ce li s-a întâmplat kurzilor, liderii lor au privit spre autoritățile de la Bagdad ca spre niște frați și le-au cerut să le fie parteneri. Dar ei ne-au insultat și ne-au reproșat că trăim pe cheltuiala lor!”.

În ciuda retoricii barzaniene, Kurdistanul irakian beneficiază de o solidă autonomie politică și militară, câștigată sub umbrela Statelor Unite, începând cu Războiul din Golf și terminând cu invazia americană din 2003, când kurzii au luptat împotriva călăului lor Saddam Hussein, cucerind orașul Mosul, de unde s-au retras, dar și zona petrolieră Kirkuk pe care nu mai au de gând s-o cedeze. Din Kirkuk ar putea veni, după referendum, destabilizarea de care se teme comunitatea internațională.