Prima pagină » Puterea Gândului » Daciana, dragostea mea, am învins?

Daciana, dragostea mea, am învins?

Daciana, dragostea mea, am învins?
Nici nu s-au numărat bine voturile după primul tur de scrutin, că, în mintea lui, Victor Ponta s-a și instalat în jilțul prezidențial de la Cotroceni, din care, cu un șut și fără pensie, l-a expediat anticipat pe Traian Băsescu.

Cu un zâmbet de fericire întins peste față, candidatul PSD aplică ultimele stratageme născocite de echipa sa de șmecheri, dintre care se remarcă cea așa-numită „Sunt deja președinte! Lăsați orice speranță!”. Postura de câștigător al alegerilor, cu care dl Ponta ni se bagă-n ochi de vreo două zile, are un dublu rol psihologic: să demoralizeze electoratul de dreapta, ca să se prezinte în număr mic la vot și să crească încrederea propriilor simpatizanți, adunând și mai mulți, sub stindardul învingătorului. Tertipul acesta duce la un altul, să-i zicem „Sunt un responsabil! Îmi las un demn urmaș”, care-i permite prezidențiabilului-premier să se joace de-a desemnarea succesorului la Palatul Victoria. Și, fără a-i consulta pe baronii pesediști, deși „soarta lui, în taină, depinde de acești”, dl Ponta a avansat trei nume de outsideri: George Maior, actualul șef al SRI, Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR, și Călin Popescu Tăriceanu, aliatul său, lider al  unui ciot politic așa-zis liberal.

Cu aceste propuneri de prim-miniștri, dl Ponta vizează câteva efecte imediate. Primul – să elimine din mintea a numeroși alegători teama de partidul-stat. Nominalizând, în fruntea guvernului, doi foști pesediști, curățați, vezi doamne, de partizanatul politic prin șederea lor în funcții nepolitice, și un liberal cu vechi ștate, asupra căruia insistă în mod deosebit, dl Ponta vrea să transmită că partidul nu ia totul, ci împarte puterea. Mesaj bun de aruncat la pubelă, fiindcă oricine ar fi la butoanele administrației – inclusiv pudibondul Maior, care mai nu vrea, mai se lasă -, controlul final e tot la partidul stat. Al doilea efect – să destabilizeze PNL între cele două tururi. Prezentarea lui Tăriceanu drept favorit la șefia guvernului este o momeală pentru aleșii liberali, care nu au dezertat după ridicarea interdicției de a migra și cărora li se oferă, acum, un premier până nu demult de-al lor și un nou partid liberal la guvernare, locuri avantajoase așadar pe corabia câștigătorului. Astfel, unii primari PNL, partid criticat de pedeliști că n-a tras din greu pentru candidatul său, n-ar mai fi motivați să lucreze electoral pentru  Klaus Iohannis, non combat-ul lor crescând, evident, șansele domnului Ponta, așa cum s-a întâmplat în județele cu aleși dezertori.

Cu pachetul acesta de stratageme, candidatul pesedist încearcă să amețească electoratul. El este livrat împreună cu cele mai murdare și mai periculoase mijloace de a  face campanie, care merg de la a spune orice despre oricine, până la instigarea la ură împotriva străinilor și a românilor împotriva conaționalilor lor. Sprijinit de mardeiași politici și de baroni penali, Victor Ponta vrea să câștige oricât ne-ar costa. Nici nu-i trece prin cap că, odată cu confiscarea funcției de președinte, a comis, poate, ultima sa aroganță.