În țara în care fiecărui locuitor îi revin doar 2,4 centimetri de autostradă, ministrul Marilor Proiecte ar trebui să se numească nu Dan, ci Daniel. Patriarhul Daniel. Cât timp Dan Șova caută contractul cu Bechtel de la un etaj la altul al ministerului, în împărăția lui Daniel se pune cărămidă peste cărămidă, iar bisericile apar una după alta în satele și comunele fără apă și canalizare, în care un lăcaș de cult este singurul proiect de interes public la care se lucrează la ora actuală. În România, de exemplu, pentru fiecare școală nou construită după Revoluție au apărut peste 5 biserici noi.
Nu știm sigur dacă vom avea, până la urmă, o autostradă care să lege Bucureștii de Europa, dar vom avea cu certitudine Catedrala Mântuirii Neamului, așezământ cu heliport ale cărui costuri se vor ridica la 400 de milioane de lei.
Din mila prea cuviosului primar Florentin Pandele, locuitorii din Voluntari au deja o catedrală în construcție, la care însuși Preafericitul Daniel a ținut luni slujba de Sânta Cuvioasă Parascheva. „La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a dăruit primarului Florentin Pandele Diploma omagială și Medalia omagială „Sfinții Împărați Constantin și Elena” pentru ajutorul important dat la ridicarea bisericii din Voluntari, precum și pentru întărirea evlaviei credincioșilor prin organizarea de numeroase pelerinaje„, scrie Biserica Ortodoxă Română, întru slava lui Pandele, într-un comunicat în care amintește că acesta a trimis 4.000 de locuitori din Ilfov în pelerinaj la Iași.
Iată cum politicienii s-au implicat și de data aceasta în viețile cetățenilor pentru care sunt responsabili. S-au implicat, firește, doar până la genunchiul moaștei. Pandele și-a trimis la Sfânta votanții, să le dea ea ajutorul pe care nu-l primesc de la nimeni altcineva. Cu bonețica albă pe cap și șorțulețul tras peste taiorul fucsia, Rovana Plumb le-a făcut pelerinilor de la Iași sărmăluțe, din spirit de „solidaritate”. Vicepremierul Liviu Dragnea le-a fost și el aproape, acolo, la geamul raclei. La fiecare sărbătoare religioasă, politicienii se înghesuie cu toții să-și ofere serviciile de intermediere a relației cetățeanului cu Dumnezeu, de parcă oamenii ar avea nevoie de ei ca să se roage. Iar pentru munca lor de misiți își încasează de fiecare dată comisionul gras, sub forma capitalului de imagine.
Sarcina primarilor nu este să le intermedieze oamenilor relația cu Dumnezeu și să îi plimbe pe la biserici, așa cum sarcina unui ministru nu este să facă sarmale pentru pelerini. Altminteri, ar fi fost numite în Guvern bucătărese, care ar fi făcut, cu siguranță, o treabă mai bună.
Mulți dintre oamenii care își pierd zilele și nopțile în fața bisericilor sunt săraci, singuri sau lipsiți pur și simplu de speranța de a primi ajutorul așteptat de la cineva în carne și oase. Încărcându-i în autocar și abandonându-i la coadă la moaște, să-i ajute Cel de Sus cum o vrea, politicienii nu fac altceva decât să-și mascheze ineficiența. Să abată atenția de la serviciile sociale pe care ar trebui să le pună bine la punct, de la proiectele comunitare existente doar pe hârtie. Ar trebui să le fie interzis politicienilor să folosească sintagma „Doamne ajută!” atunci când vorbesc cu alegătorii lor. Ar trebui să le zică la un moment dat cineva: „Ajută și Dumnezeu, dar voi cu ce vă ocupați?”