Prima pagină » Puterea Gândului » Dați la toți, să ajungă nimicul, în mod egal, la toată lumea!

Dați la toți, să ajungă nimicul, în mod egal, la toată lumea!

Dați la toți, să ajungă nimicul, în mod egal, la toată lumea!
Epopeea bonurilor fiscale și loteriei organizate de Ministerul Finanțelor se transformă în comedie absurdă.

Și este oglinda perfectă a guvernării Ponta, acest premier care se zbate cu toată puterea să îl concureze pe cel mai slab șef de executiv al României ultimului deceniu, Călin Popescu Tăriceanu.

Milioane de români au adunat niște zeci de milioane de bonuri fiscale câteva luni: a venit și marea extragere, iar suma pusă la bătaie s-a împărțit după modelul PSD. Câte nimic în lei noi pentru fiecare câștigător, ca să ajungă la toți. Depui un maldăr de hârtii (tot la ghișeu, tot plecat în față funcționarului), îți faci cont în bancă și aștepți cuminte 60 de zile să se facă viramentul.
 
La fel e și cu scăderea TVA. Să dăm la toți, să nu simtă nimeni, cu adevărat, nimic. Să mergem la stadion, la o petrecere faraonică, să mâncăm, să ne îmbătăm, să dansăm și să ne bucurăm. Să ne batem cu mâna pe umăr, să ne spunem reciproc despre cât de buni suntem, să vedem viața în roz, să mai facem un credit, eventual într-o monedă exotică. Să consumăm astăzi ce câștigăm luna viitoare. 
 
România pierde o perioadă bună din punct de vedere economic și bate banii la tălpi exact ca în perioada lui Călin Popescu Tăriceanu. Probabil singurul premier de pe mapamond care și-a bătut joc de creșterea economică, de investițiile în creștere și de zecile de miliarde de euro trimise acasă de românii din diaspora. Cu toate cele bune și nemeritate de el în buget, nu a lăsat în urma lui un metru de autostradă, cale ferată sau un spital nou.

România a intrat în 2015, aproape spectaculos, în al patrulea an de creștere economică peste media țărilor membre Uniunii Europene. Dar ce te faci atunci când ai în desagă mai mulți bani decât știi tu să cheltuiești pe facturi curente? Dacă te numești Victor Ponta sau Călin Popescu Tăriceanu, mănânci mai mult, bei mai mult, încurajezi oamenii să cumpere pe datorie, risipind miliardele prin măsuri guvernamentale populiste, cum a fi ultima inepție cu scăderea TVA la apă rece menajeră pentru 5 metri cubi pe lună.

Un calcul făcut de jurnaliștii Ziarului Financiar relevă că, prin reducerea TVA la alimente, o familie de români va economisi în fiecare lună 25 de lei la un coș de cumpărături 200 de lei. 5 Euro pe lună, adică aproximativ 60 de euro pe an. Pentru un pensionar sau un șomer e o sumă care sună bine. Pentru milioanele de români angajați la privat e nimic.
 
Eventualele efecte pozitive ale oricărei reduceri de taxe nu pot fi trecute cu vederea. Este de presupus sau de așteptat ca evaziunea fiscală să scadă, consumul să crească și să pompeze în economie mai mulți bani. Dar mulți analiști de pe piață spun că această reducere a TVA își va pierde inerția la sfârșitul anului. Vom avea o scădere a prețurilor la alimente peste vară, care se va contopi cu producția agricolă și recolta din toamnă. Este posibil, însă, ca, spre sfârșitul anului, prețurile să crească la loc, impactul scăderii TVA să fie minim, iar banii pe plus de la buget să fie, realmente, topiți în economie.
 
Cifrele economiei românești din ultimii ani nu pot fi negate. Dar lipsa de viziune a Guvernului Ponta este limpede. De frica DNA, maldărul de euro pe plus e aruncat în consum. E ce mai bună strategie și cea mai sigură, atât din punct de vedere penal, cât și din punct de vedere electoral. Cum să faci licitații pentru lucrări publice mari, de anvergură, dacă nu îți iese șpaga la nivel central și local, dacă nu poți să dai lucrările la Tel Drumul lui Dragnea sau firmelor care te-au finanțat ilegal în campania electorală?
 
Victor Ponta a avut șansa imensă de a arăta că are viziune și dorește să schimbe fundamental câteva probleme uriașe ale României. Cele despre care el și politicienii precum Klaus Iohannis vorbesc numai în campanie electorală. Cu excedentul de încasări cu care se laudă, ar fi putut crește substanțial salariile medicilor și asistentelor medicale, ca să nu îi mai împingem să plece din România, ca să nu îi mai umilim dându-le atenții după ce ne tratează. Sau ar fi putut să crească salariile profesorilor, pentru că sistemul de învățământ românesc este o bombă cu ceas care stă să explodeze taman în momentul în care Victor Ponta ar trebui să primească pensia. 

În lume se vorbește de semnele unei noi crize economice, poate mai gravă decât cea din 2008, cu semnale îngrijorătoare de supraîncălzire a burselor din SUA și Vestul Europei. Dacă acest scenariu va deveni realitate, pașii înapoi ai românilor vor fi mai mari decât cei când guvernul Boc și președintele Băsescu tăiau, într-o lipsă totala de discernământ, veniturile cu 25% pentru absolut toate categoriile de salariați la stat, fără să judece și fără să facă o reformă reală a administrației.

Victor Ponta și PSD nu vor primi votul meu nici în 2016, pentru că nu au viziune. Pentru că nici premierul și nici partidele care îl ajută să guverneze „în interes național” nu înțeleg că România va pierde avantajul competitiv venit din salariile mici, iar noi nu compensăm cu nimic. Nici cu forță de muncă superclificată, nici cu o infrastructură care să ajute exporturile (vezi Dacia- Pitești-Sibiu) și nici cu acces în zona Moldovei, care ar putea deveni următoarea regiune de atracție pentru investitori. 
 
Cu excedent la încasările bugetului de 3 miliarde de lei pe trimestru, adică 12 miliarde pe 2015, să dansăm, să mâncăm și să ne bucurăm. Șoselele tot cimitire sunt, trenurile tot cu 45 de kilometri la oră merg (Japonia a testat trenul care merge cu 603 KM/H). Spitalele tot sărace sunt, medicii ne pleacă în continuare, profesorii sunt săraci la catedre, iar elevii pică bacul. Să ne bucurăm, rânjetul tupeist s-a așezat înapoi pe fețele lor, aroganța le-a revenit în atitudine, totul este exact ca înainte de alegerile din 16 noiembrie 2015.

Iar președintele zâmbește mulțumit. Poate că domnul Klaus Iohannis ar trebui să recitească programul din campanie și discursul de la învestire din Parlament. Vorbea și el despre strategii naționale urgente pe învățământ și sănătate.