De ce e bine că a plecat George Maior de la SRI

Vedem, în diverse materiale publicate pe net și rețelele de socializare cum George Maior este un adevărat zeu, un erou al serviciilor secrete românești. Din gura politicienilor, de la Victor Ponta, până la Elena Udrea sau Sebastian Ghiță, aceste laude par deșănțate. Ciudată această fascinație în care pică poporul și în care cronicarii lui par să scrie fragmente din textele cu accente aberante ale lui Pavel Coruț, despre mari spioni ai României, încărcați cu trăsături de caracter miraculoase, moștenite de la serviciile de spionaj ale dacilor.

De ce este bună plecarea lui George Maior de la SRI? În toate companiile mari, șefii cu funcții înalte nu rămân pe un job mai mult de două mandate, adică între 8 și 10 ani. Plecarea acestora este un semn de sănătate a corporației, a faptului că în spate au crescut alte generații de oameni, că e nevoie de împrospătare. Un om care stă prea mult într-un loc capătă metehne care dăunează – toleranță față de unii care greșesc, anumite grupuri pe care le avantajează, proceduri vechi păstrate deși nu se mai adaptează la noile provocări. E bine că George Maior a plecat după aproape 2 mandate. Dacă România, poporul, clasa politică, societatea civilă nu livrează o garnitură de oameni inteligenți, curați și performanți care să ocupe un post de șef al serviciilor secrete, atunci avem o mare problemă. Chestiunea serviciilor secrete nu poate să stea numai într-o singură persoană. Dacă se îmbolnăvește? Dacă decide să se retragă brusc? Ce face România? De când plecarea unui om de pe o funcție este tragedie națională?

Fostul șef al SRI a greșit pentru că s-a rățoit la judecătorii CCR. S-a comportat ca un copil răsfățat, a încălcat separația puterilor și instituțiilor în stat: „Dacă nu iau premiul întâi e pentru că mami și tati nu mi-au cumpărat bicicletă și m-am demotivat” (a se citi- „Dacă va fi vreun atentat, e din cauză că nu am avut acces necontrolat în telefoanele și mailurile românilor”). SRI are obligația de a propune un proiect legislativ în acord cu Constituția. Aleșii au obligația să dezbată și să aprobe prin vot un pachet legislativ care să țină cont de drepturile omului. CCR are obligația să declare ceva constituțional sau neconstituțional. Serviciile ar fi vrut să încalce drepturile și libertățile mele și să îmi cotrobăie prin mailuri la discreție, fără mandat de la judecător, să mă asculte fără să aibă motive. Aș îndrăzni să sper că munca angajaților din servicii este mai complexă și mai inteligentă decât ascultarea telefoanelor, înregistrările ambientale și accesul în laptopul meu. Spun asta fără a pretinde că angajații SRI nu trebuie să aibă acces la armele celor care pun în pericol siguranța națională a României.

Șeful SRI devenise arogant. În ultimele luări de poziție făcute public, privea poporul în față și spunea, explicit, că are ofițeri peste tot, inclusiv în toate redacțiile de știri. Treaba asta nu se spune, sau nu se formulează în acest fel. O atitudine sfidătoare, care mie mi-a lăsat impresia că m-am întors la România lui Ceaușescu. Vecinii, colegii de muncă, nașii de botez, prietenii de fotbal – oricare din ei ar fi putut da note conspirative sub nume false la securitate. Sentimentul este unul urât.

Comisia de control a SRI din Parlament a ajuns un soi de slugă a serviciilor. E periculos pentru democrație ca unii oameni să aibă – așa cum mai formulam în alte texte – și tortul, și cuțitul, și cel care numără farfuriile, și le și fabrică. Unul dintre membrii comisiei, Sebastian Ghiță, controlează, prin interpuși, firme care furnizează infrastructură și soluții tehnice serviciilor secrete. Tot el „controlează” serviciile, tot el țipă și arată cu degetul la judecători. Poziția acestui membru este anormală într-o democrație cu un stat de drept funcțional, cu separație reală a puterilor în stat.

Fostul șef SRI a fost membru de partid, nașul de cununie al actualului premier al României. Oricât de neutru și echidistant ar părea, avantajul lui Victor Ponta, puterea lui subînțeleasă, nu erau corecte față de ceilalți membri PSD.

Toți politicienii au lăudat, la unison, faptul că George Maior a reformat SRI. Dacă e așa, felicitări. Dacă e așa, înseamnă că SRI va funcționa foarte bine pe procedurile impuse de el, pe regulile care se aplică. Ce altă satisfacție să aibă un șef mare al unei companii sau instituții decât aceea de a fi construit o echipă performantă, care funcționează perfect și fără el?

După două mandate, rămân și multe întrebări legate de scăpările SRI. Cum este posibil ca Alina Bica să ajungă să păstorească DIICOT? Ce păzea SRI? Cum scapă un Toni Greblă în Curtea Constutuțională având un anturaj cu interlopi? Cum permite SRI, marele SRI care ne păzește pe noi, ca un om să capete atât de multă putere, încât să fie parlamentar, să aibă contracte cu serviciile, afaceri în media, să fie și cel mai bun prieten al premierului, dar și membru în comisia de control a serviciilor?

Nu este important dacă George Maior și-a dat demisia sau a fost demis. Important este că a plecat după 2 mandate, așa cum este sănătos și normal într-o societate care ar trebui să funcționeze.