De ce impozitarea pensiilor mari, mai ales a celor speciale, nu reprezintă un act de solidaritate cu cetățenii obișnuiți

„O variantă normală ar fi de a plafona la un nivel stabilit. În cadrul ședinței conducerii PSD s-a discutat de suma de 10.000 de lei, propunere care a fost „convenită de principiu”. Pentru ce depășește această valoare se are în vedere introducerea unei „taxe de solidaritate”, o „abordare corectă și logică” (Eugen Teodorovici, 15 iulie 2019)

A fi solidar cu cineva, a oferi un ajutor reciproc, reprezintă un sentiment frumos de unitate și coeziune. A elimina sau a scădea un beneficiu financiar, mai mult sau mai puțin meritat, unui grup de persoane prin impozitarea acestuia este cu totul altceva, în niciun caz „solidaritate”.

Pentru că nimeni nu a fost întrebat dacă este firesc ca anumite categorii de funcționari aleși sau numiți merită o pensie specială, suplimentară la cea firească, așa cum nimeni nici acum, nu a cerut un sistem de impozitare a acestora, orișicât ar da bine electoratului. Justă, și nu solidară, ar fi eliminarea totală a pensiei speciale.

Ca exemplu, vă puteți imagina un nea Vasile din România care în spirit de solidaritate cu un domn’ primar sau un parlamentar de care nici nu a auzit să își dorească ca aceștia să primească încă un venit sub formă de pensie specială !? Eu nu. Dorința nu a fost a cetățenilor ci, a majorității parlamentare formată din PSD&ALDE + parlamentari din alte partide ce au propus și votat pensii speciale pentru ei – parlamentari și aparatul local – membrii de partid. Plus pentru alte câteva categorii privilegiate – magistrați, diplomați, membri ai Curții de Conturi și ai Curții Constituționale etc.

Așa că, stimați politicieni, eliminați acest cuvânt!

Abordarea corectă și logică – este accelerarea recuperării averilor dobândite ilicit și, poate, impozitarea marilor averi.

Acum, dacă actualul guvern chiar și-a propus să aibă o „abordare corectă și logică” față de toți cetățenii ce muncesc în această țară, poate mai utilă pentru echilibrarea financiar-socială și pentru susținerea unor domenii subfinanțate precum educația, sănătatea și mediul – ar fi pe de o parte – accelerarea recuperării averilor dobândite ilicit și, pe de altă parte – impozitarea averilor mari.

Ambele demersuri au nevoie de sprijin guvernamental prin măsuri tehnice concrete: de exemplu, ANAF pentru a putea recupera și confisca pagubele produse prin infracțiuni (de ordinul sutelor de milioane de euro în fiecare an) ar trebui să angajeze personal suplimentar, iar Guvernul/ Parlamentul să îmbunătățească cadrul legislativ mult prea stufos.

În ceea ce privește impozitarea marilor averi – ar fi necesară reluarea discuțiilor pornite în 2010 – cu propunerea legislativă 668/2010 respinsă în Camera Deputaților. Propunerea prevedea că persoanele fizice române și străine care dețin proprietăți de peste 450.000 de Euro să plătească la stat o taxă de 1% din valoarea totală.

O tentativă a existat în 2014 dinspre guvernul Ponta:

„tehnic, ca să poți să pui o taxă pe o avere trebuie ca acea avere să fie declarată. Noi nu știm acum, nu avem o legislație decât pentru persoanele publice, cele care sunt obligate să depună declarații de avere. Deci, dacă vrem să mergem – și părerea mea este că e bine pentru un anumit nivel al averii – trebuie să găsim un sistem de declarare, dar noi nu avem sistemul„, a spus Victor Ponta, citat de Mediafax (6 dec.2014)

Taxa pe avere – subiect de dezbatere națională în Statele Unite

Subiectul merită discutat și analizat în societate pentru a fi găsite cele mai bune soluții în acord cu legislația națională și cu experiența europeană, cu atât mai mult cu cât această preocupare este deja una din temele electorale ale candidaților pentru alegerile din Statele Unite din 2020.

Într-o scrisoare publică semnată de către 19 dintre cei mai bogați americani (iunie 2019) – printre care patronul Disney, cofondatorul Facebook și investitorul George Soros, aceștia au făcut un apel pentru impozitarea averilor lor, în ideea că o astfel de taxă ar putea genera venituri pentru combaterea încălzirii globale și îmbunătățirea sistemului public de sănătate. Un demers ce recunosc și ei că ar fi dificil – în special datorită faptului că milionarii își ascund adesea averile prin offshore-uri pentru a eluda plata taxelor și impozitelor.

La nivel european, în anii trecuți, mai bine de 15 state au încercat sistemul de taxare a averilor. Descurajate de veniturile obținute și de dificultatea procesului, doar 4 dintre acestea încă îl mai folosesc – Norvegia, Spania, Belgia și Elveția. Chiar dacă au renunțat, alte forme de taxare a marilor averi au fost instituite.

–––––––

Revenind la România, oare n-ar trebui ca familiile unor politicieni precum Marian Oprișan, Cătălin Cherecheș, Mihai Chirică și mulți alții să răspundă pentru averile impresionante dobândite de când aceștia sunt aleși locali și, în spiritul solidarității invocate de ministrul finanțelor, să plătească o taxă pe bunuri?

„Pe parcursul a un an, un an și ceva, mama mea mi-a acordat împrumuturi până la incidența sumei de 1,5 milioane de euro. (Cătălin Cherecheș, iulie 2019)

„Nu mai puneți întrebări la capitolul ăsta. Eu am mai declarat că atunci când am intrat în politică, în administrație, aveam un milion și jumătate de mărci. Când mi s-a făcut o înscenare și mi s-a pus sechestru pe o mașină, i-am dat toți banii mamei mele. Acolo sunt banii mei (Marian Oprișan, iulie 2019)

Haideți să fim solidari și să dezbatem cea mai practică și eficientă soluție.

Foto: Pixabay