Un nou acces de totalitarism, care nu ține cont de reguli simple, democratice. Executivul (în persoana lui Victor Ponta) dictează (imperativ) Legislativului (sau unei părți din Legislativ) cum și ce să voteze. O practică des întâlnită în politică românească din ultimii 25 de ani, inclusiv în perioadă lui Emil Boc. În România se guvernează cu parul, cu ordonanțe de urgență, cu chemări la ordine, iar Parlamentul s-a transformat într-un executant umil al cererilor venite din clădirea Palatului Victoriei sau din sediul unui partid.
Constituția României, ARTICOLUL 69, în „Statutul deputaților și al senatorilor”:
(1) În exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
Parlamentarii candidează din partea unei formațiuni politice sau ca independenți, dar reprezintă poporul, adică alegătorii cărora le cer votul. Ajung în Legislativ după ce câștiga alegerile în colegiul în care își depun candidatura. Așa cum spune și Constituția la ARTICOLUL 69, deputații și senatorii sunt în serviciul oamenilor, adică al nostru. Nu în serviciul unui partid, nu la cheremul unui șef de partid. În momentul în care își exprimă un vot, senatorii și deputații ar trebui să își consulte alegătorii din colegiu și să le reprezinte interesele. Exercițiu de imaginație: cum ar reacționa un parlamentar aflat între presiunea democratică venită de la alegător („Domnule deputat, aș vrea să votați împotrivă acestui Guvern Ponta 4”) și presiunea politică a șefului de partid („Cine nu votează Guvernul, este exclus din PSD”)?
Modul în care a trecut Guvernul Ponta 4 prin Legislativ nu este un exemplu de democrație și separare a puterilor în stat.
Rezultatul guvernării de pe azi pe mâine, prin ordonanțe și ordine de ministru, prin guverne impuse cu ghioaga, se vede în România de astăzi: toate marile probleme ale țării sunt praf, marile politici s-au transformat în interese de moment ale diverselor majorități, unele create artificial. După 25 de ani, învățământul e la pământ, sănătatea e în faliment în fiecare exercițiu bugetar, autostrăzile lipsesc, legislația este stufoasă, proastă și naște abuzuri pe interpretarea diverselor lacune. România nu reușește să exceleze în nimic, pentru că regulile se schimbă în timpul jocului.
Una din ultimele isprăvi pentru care nimeni nu dă socoteală este vestita ordonanță a traseistilor. CCR a decis că actul normativ este neconstituțional și a spus ca Parlamentul să rezolve problema. Întrebarea românilor este legitimă: Cine răspunde? Care este pedeapsa sau penalizarea pe care ar trebui să o primească o persoană care a pus la cale această ordonanță de urgență nedemocratică? Cu atât mai mult cu cât a fost criticată cu argumente de societatea civilă? A da drumul traseismului timp de 45 de zile e ca și cum ai lăsa violatorii să violeze o perioadă, pentru că „nu se pune”.
În fiecare zi, polticienii, fie că sunt în funcții executive sau administrative sau în Parlament, calcă legile României și Constituția în picioare. Adevărata reformare a clasei politice se va produce atunci când aleșii se vor raporta la alegători ca la cei pe care îi reprezintă. Când termenul de predare în Parlament a bugetului pe următorul an va fi respectat. Guvernarea României de pe azi pe mâine se vede și astăzi cu ochiul liber: ne apropiem de Crăciun și nu avem un buget. Pentru o asemenea gafă sau neglijență, orice multinațională sau companie mare te concediază. Pentru faptul că țara nu are buget pe 2015 dezbătut, aprobat și votat în data de 18 decembrie 2014 cine va fi concediat?
Vom primi același răspuns: „ne asumăm responsabilitatea, dar nu raspundem”. Ce înseamnă „imi asum fapta” în gura iresponsabilului.
Primii oameni ai țării trebuie să înțeleagă că trebuie să fie și primii cetățeni care respectă regulile jocului și legile. Iar românii trebuie să înțeleagă că e în puterea lor să-și caute deputații și senatorii din colegiu și să le transmită mesajele foarte clar pe legile care ii privesc: „Daca votezi doar cum vrea partidul și nu îmi reprezinți interesele, nu vei mai ajunge niciodată în Parlament”.