De ce să vrei cu Macovei?
De dragul debuldogizării ori depoșetizării, în PDL s-a lansat și a treia cale. Moțiunea „Macovei”, titrată oficial „Reformiștii”, asumă la vedere ceea ce în interior se cam știa: că grupul intelectualilor va face disidență la alegerile din martie, dar nu pentru a le câștiga.
Convingerea perdantului nu e disimulată nici chiar de dna Macovei, care a admis, deschis, de la început, că poate renunța la postul său de deputat european, nu înainte însă de a câștiga președinția în partid. A se citi „nu este cazul”.
Același pronostic venea și de la Cotroceni. „Dacă se izolează și pun o moțiune separată, riscul este să obțină un eșec”, și-a ales din start dl Băsescu o altă favorită.
Dna Monica Macovei a dovedit-o: nu poate strânge voturi în partid nici cât să umple într-o seară o sală de cinema. Nu o ajută nici discursul pe jumătate acuzator, nici inflexibilitatea, nici trecutul. Nu cred că garda veche a PD, atâta cât a mai rămas, uită ușor ședințele cu strigături în care se cerea cu pumnul în masă Agenția de Integritate și simplificarea procedurii de reținere de către procurori.
Cum nu cred că dl Gheorghe Ștefan Pinalti nu ar mai ține minte de ce dna Irina Schrotter a fost retrasă de pe locul eligibil din lista pentru europarlamentare, în ultimul moment. Nu cred nici ca dnei Elena Udrea, cu o memorie strategică, să-i fi scăpat cumva refuzul de a candida la Primăria Generală. Pe care ar fi fost de așteptat să o piardă. Ura partidului nu a mirat-o niciodată pe Monica Macovei și e perfect justificabilă. Nu are bani de dat, nici funcții, nici putere. Iar regulile sale nu sunt pe placul niciunui partid.
În plus, criza de isterie nu lasă loc în PDL decât răfuielilor latente. Se caută un vinovat și, dacă mai rămâne timp, un prezidențiabil. În visul PDL-ist, atât Elena Udrea, cât și Vasile Blaga – ori un alt candidat negociat între cei doi – mai pot promite revenirea în guvern – fiecare prin propria rețea de amiciții. Or, cu Monica Macovei, singura certitudine e opoziția.
În jurul dnei Macovei, reformiștii fac doar un joc secundar. Un fel de blog de mare vizibilitate, cu care dau senzația că PDL e viu și frecventabil. Sau pentru a oferi ieșirea celor jenați să își asume public alegerea între Udrea și Blaga. Un soi de rezistență prin decență din care abia dacă vor strânge suta de voturi pe care o au astăzi în semnături.