Delirocrația participativă

Soarele răsare prevăzător, să nu-l salte mascații. Avem o țară frumoasă, bogată în elucubrații. Doar primul om în Stat e urât. Al doilea este și-atât. Al treilea face toți Banii. Restul sunt colegi cu DNA și cu DIICOT și cu ANI.

În vesel clinchet de cătușe, cetățenii șomează cu spor. Președintele Republicii citește o singură carte: „Vorbitor”.

Țara e mare. Are. Ce alte atracții, în afara concursurilor de cânt? Forma de guvernământ. Delirocrația participativă. Nu ne oprimă, nu ne inhibă.

Rămâneți pe stoc, în casă. Spre deosebire de democrație, delirocrația e contagioasă. O ia și Stroe, o ia și Pepe, Nicolăescu și-a injectat-o, Bahmu o pricepe. Ghișe și Prigoană se patapliază. Bote și-a croit-o, alții îl urmează. Și Țăranul cu Maserati, și telemoldovencele – din păcati. O ia și Voicu Medelin („Multumesc”, „Pentru puțin”). O iau Stănișoară din Mehendinți și Jean de la Craiova. Fatalmente, o  ia și Calimente. O iau Adelina și noul ei câine. Unii o strecoară prin pâine.

Aflăm tot despre toate – ce este și ce va să vină. Viața noastră e o aflatoxină.

Dar ce se aude, dinspre adevărurile nude? Ce calcă totul în picioare și vine, vine, dinspre conceptele genuine? Ce sperie peștii, iar pe albine le obligă să-și ia roiu? (Întrebați un prieten, faceți fifty-fifty cu Cămătarii). Răspuns final: madam Tatoiu.