Demisia nu este suficientă

După ce au dat greș cu operațiunea de localizare, și, implicit, de salvare a victimelor din accidentul aviatic din Apuseni, ROMATSA și STS sunt într-o campanie susținută de localizare a onoarei compromise. În acest demers, cele două instituții sunt sprijinite de toată pleiada de proptele politice, ultima intrată în grupul backing vocals fiind Ramona Mănescu, ministrul Transporturilor. Departe de a-și găsi vreo responsabilitate sau – Doamne ferește! – vreo vină în acest caz, doamna Mănescu a ieșit azi public „să apere” instituțiile atât de nedrept condamnate de opinia publică.

După ce le-a luat șase-șapte ore până când să ajungă la fața locului, împiedicate din diferite motive care aparent depășesc orice imaginație, acum instituțiile se rățoiesc cazon la cei care s-au prăbușit, sub raționamentul „cum v-ați permis”.

Am pornit de la vina pilotului Adrian Iovan, care, de la eroul din prima zi, s-a prăbușit într-o mare dizgrație, făcând erori de pilotaj. Deci, iată primul responsabil pentru accident. Indiferent câtă vină are pilotul în acest accident, el pare a fi devenit scuza perfectă a autorităților, dornice să-și mascheze neputința.

Am continuat cu prezența suspectă a studentei la Medicină Aura Ion în acel avion. E adevărat, procedura standard nu presupune ca o simplă studentă să participe la astfel de operațiuni, dar de aici până la a acuza că e vinovată de propria moarte, e drum lung.

Acum, dacă tot ne-am terfelit morții, hai să ne luăm și de răniți. Primul la țintă, medicul Radu Zamfir. STS și ROMATSA spun că doctorul nu doar că nu a oferit coordonatele corecte, ci le-a zis cât e ceasul și apoi a refuzat să mai comunice cu organele noastre. Dacă stai bine să te gândești, ajungi și tu să te întrebi cum de și-a permis ingratul medic, proaspăt prăbușit cu avionul în inima munților, la -15 grade, să nu știe să le dea șirul de cifre care începe cu 46?! Cum și-a permis ca, în loc să stea la povești și făcut relatări de la fața locului personalului de la 112, el să încerce să resusciteze victimele și să-și ofere ajutorul?! Cum de a îndrăznit să fie nu doar victimă, ci medic și, în primul rând, om?!

Pentru că asta e problema noastră, a gândirii tipic românești. Ne place să comentăm, să arătăm cât de bine și ușor s-ar fi putut face localizarea și, totuși, nimeni nu a făcut-o. Să ieșim la pupitre și să spunem că a fost o hărmălaie sau că celălalt e laș, când faptul e deja consumat.

E greu de înțeles cum pot veni acum niște indivizi, indiferent cum îi cheamă și ce instituție reprezintă, să arate cu degetul, să se disculpe și să găsească vinovatul în victimă. Alo, STS? Dacă voi, un ghem de specialiști, de iluștri și de sus-puși, nu ați fost în stare să vă coordonați, să localizați un amărât de avion cu șapte oameni la bord, prăbușit pe teritoriul României, voi, care nu era răniți și sub influența unui impact puternic, cum aveți tupeul să vă întrebați public cum de victimele nu s-au ridicat la standardele voastre?!

Și dacă medicul Zamfir n-avea echipamentul de motociclist, care să-l protejeze, printr-o ironie a sorții, de răni mult mai adânci? Și dacă nu avea un smartphone cu Android, capabil să dea coordonatele? Să ne ferească pe noi, pe părinții noștri, pe bunici și pe oricine care nu are un telefon inteligent sau poate nu știe ce e Google Maps, de un accident.

E frustrant să ni se servească iar și iar fraza că „mortul e de vină”. Iar această frază va fi adevărată dacă opinia publică nu va face presiune ca TOȚI cei vinovați să plătească. Inclusiv penal.