Demnitatea lui Oprea, în teatrele de operațiuni ale lui Barbu
„Nu mă ascund în spatele niciunei imunități și, la fel ca și familia Gigină, doresc adevărul despre acel accident. Înțeleg că sunt opinii juridice divergente cu privire la posibilitatea reluării votului. Prin urmare, ca să nu mai existe vreo îndoială, vă anunț că demisionez din Senatul României. Procedura, conform Regulamentului, se va realiza săptămâna viitoare”.
Știți cine a postat aceste rânduri în rețeaua de socializare?
Același care, potrivit Mediafax, și-a rugat, luni, colegii parlamentari să-l ajute cu votul, în cazul cererii DNA, de ridicare a imunității.
Același care a votat, imun la adevăr, în Senat, împotriva ridicării propriei imunități, umăr la umăr cu ceilalți 72 de aleși pe care a reușit să-i convingă să i se alăture, și lui, pe baricada luptei împotriva Justiției.
Același care răspundea unor jurnaliști, o zi înainte, că nu dorește să ajungă în fața completului de judecată, întrucât este nevinovat.
Același care, astăzi, susține că dorește, „ca și familia Gigină”, să afle adevărul, deși a renunțat la orice formă de demnitate, pentru a nu ajunge în proces, acolo și numai acolo unde se poate afla adevărul.
Același care, în seara accidentului nici nu s-a deranjat să coboare „de pe bancheta din spate a mașinii”, ca să vadă ce i s-a întâmplat „tânărului său coleg”.
Același, adică generalul Gabriel Oprea.
Astăzi, vineri, după ce s-a speriat de furia mulțimii, strânsă în fața Senatului – probabil și de furia PSD, căruia-i șifonează fixonomia obrazului -, Oprea s-a gândit că e mai bine pentru toată lumea – adică, pentru imaginea sa și a celor care au votat pentru el, împotriva cererii DNA, și care tocmai au aflat că le-ar fi aproape imposibil să reia votul -, să facă un pas în spate: să anunțe că-și dă demisia. Ceea ce, oficial, încă, nu s-a întâmplat.
PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU
Așa cum am mai spus, m-a cutremurat lipsa de demnitate a unui ofițer de cel mai înalt rang al Armatei Române, care, indiferent de conjunctura în care se găsește – că se consideră sau nu, vinovat -, a înțeles să se umilească, public, nepermis, numai și numai pentru a nu fi pus în situația de a contribui la aflarea adevărului despre moartea polițistului Gigină.
De ce să fi făcut toate acestea, domnule general Oprea, dacă vă considerați nevinovat? Dacă „nu vă ascundeți în spatele niciunei imunități”? Dacă demnitatea și dorința de a afla adevărul sunt singurele stări care vă animă.
Păi, dacă în politică este așa cum „explică” plasticul dumneavoastră coleg de misie, Daniel Barbu, de la ALDE, și anume mai greu și mai periculos decât trăiesc militarii români în teatrele de operațiuni, din lume, mă întreb cu câtă demnitate apărați/ați fi apărat, dumneavoastră, aici/acolo, cauza?!
Ce rușine…