Dezechilibreișăn. Și uo leacî di tupeu

Am crezut că doamna Lagarde n-o să vină cu mâna goală. Ați văzut-o la televizor, e o super-distinsă, o „Coco Chanel a finanțelor mondiale” – cum o alintă presa din Vest. Toată numai  zâmbet, dar asta nu trebuie să adoarmă vigilența. Mare feministă. Domnia sa a făcut afirmația antologică: dacă Lehman  Brothers s-ar fi numit Lehman Sisters, n-ar fi explodat niciodată.

Ieri, când a stat la masa guvernului cu corifeii finanțelor românești (i-am recunoscut pe ministrul Chițoiu și pe popularul privatizator Remus Vulpescu), încă mai speram că Doamna Director General FMI n-a venit cu mâna goală.

Când, în fine, astăzi, s-a întâlnit cu președintele Băsescu, tot mai nădăjduiam. Marele Corsar (corsarii sunt pirați care acționează sub steagul Puterii) a privit-o irezistibil și i-a explicat cum stăm: (…) Sam problems (…) Ui ar nau on trac, from ză macroeconomic  point of viu, bat ui ar not definitivli consolideitid. Onli uiz fiu popiulist desijîn, ui can dezechlibreit Răumeinia veri izi (…). La „dezechilibreit”, Doamna a clipit imperceptibil. (Cred că prima lecție pe care o înveți în meserie asta e să asculți cu stoicism). Să recapitulăm: fiu problems, consolideișăn, bed decijîns, dezechilibreișăn. Și – aș adăuga, finuț, gândindu-mă la guvernul din Răumeinia – uo leacî di tupeu.

Astăzi, acolo, la Cotroceni, am crezut că Regina FMI va  arăta că n-a venit cu mâna goală și va proceda grațios, ca-n Grecia în 2010: va scoate lista cu conturile bancare ale românilor în străinătate. (Să fi văzut atunci iureș, fucku-ți și dregu-ți). Dar, în 2010, doamna Lagarde era doar ministru de Finanțe al Franței, omoloaga lui Ialomițianu (că altfel nu știu cum să vă explic).