Prima pagină » Puterea Gândului » Diaspora te face președinte. Sau nu…

Diaspora te face președinte. Sau nu…

Diaspora te face președinte. Sau nu...
Diaspora te face președinte. Sau nu... Marian Sultănoiu explică de ce a pierdut Gabriela Firea simpatia Diasporei

Eu o cred mie-n sută când spune că a prezentat, „succint și prin intermediul unor materiale video”, ceea ce a realizat împreună cu echipa sa, în primii doi ani de mandat, „doar în respectul bucureșteanului”. (Și pe urmă, chiar dacă ar fi vrut să prezinte ceva in extenso n-ar fi avut ce). „Nu ne-am lăudat, ci doar am prezentat cu onestitate, lucrurile pe care le-am făcut în domeniile pe care noi le considerăm prioritare pentru București. (…) Demersul meu a avut ca unică motivație respectul pentru bucureșteni și nu este menit să potențeze vreo candidatură a mea la alegerile europarlamentare sau prezidențiale, așa cum s-a tot speculat în ultima perioadă„.

Asta, cu siguranță, întrucât numai un om plecat în concediu (așa cum s-a dovedit a fi preopinenta) ar mai spera să ajungă „Albinuța Cotrocenilor”, după ce interzice, „semnând” cu mâna altuia, desfășurarea unui mare (mic, mediu, cine știe) miting al Diasporei la București, cunoscut sub titlul/sloganul „Pe 10 august, toți românii vin la București! #diasporaacasa”.

De ce?!

Pentru că, spune administrația, dând liber la organizarea unui astfel de eveniment, s-ar încălca art. 2 din Legea 60/1991 republicată, cu privire la organizarea și desfășurarea adunărilor publice.

Articolul invocat spune că: „Adunările publice trebuie să se desfășoare în mod pașnic și civilizat, cu protecția participanților și a mediului ambiant, fără să stânjenească folosirea normală a drumurilor publice, a transportului în comun, cu excepția celor autorizate, funcționarea instituțiilor publice sau private, a celor de învățământ, cultura și sănătate, a unităților economice ori să degenereze în acțiuni turbulente de natură a pune în primejdie ordinea și liniștea publică, siguranța persoanelor, integritatea corporală, viața sau bunurile acestora ori ale domeniului public, și nu pot fi continuate după ora 23,00, caz în care intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată”.

Deci, cum s-ar spune, exact ca la „Mitingul cămășilor albe”, mai puțin tonele de gunoi și peturi abandonate în fața clădirii guvernului de sutele de mii de oameni aduși în Capitală.

Și atunci, „care să fie diferența între cele două manifestări” – în privința accesului participanților în sector – ne-am întrebat, cu toții, când am citit „Respingerea”?

A informat-o SRI (care nici nu știm ce, pe cine și despre ce mai informează) pe onor stimata doamna Firea că vine Diaspora la București pusă pe scandal? Înarmată? Că nu vrea protecție? Că va împiedica buna funcționare a instituțiilor publice și private, de învățământ, cultură și sănătate? Că mitingul va degenera în acțiuni turbulente de natură a pune în primejdie ordinea și liniștea publică, siguranța persoanelor, integritatea corporală, viața sau bunurile acestora ori ale domeniului public? Sau ce?!

Eu cred că fermitatea refuzului inițial a fost generată nu de articole de lege, ci de stări emotive, cum ar fi frica, panica, rușinea sau mai știu eu ce.

Inutil să mai explicăm un fapt deja recunoscut: deși nemulțumiți de viața pe care o duc, departe de casă, printre străini, dezrădăcinați, cu copii condamnați la o maturizare rapidă și deformată, depersonalizați, românii „de afară” – cei care muncesc greu, dar cinstit, onest, cum ar spune primarul Firea – se întorc în țară cu un bagaj sporit de civilitate și bun-simț.

N-or fi uitat să fluiere, poate nici să huiduie – au făcut-o și cei aduși la București de PSD – dar, cu siguranță, nu vor da cu bâta și nu vor lăsa Piața Victoriei îngropată în gunoaie.

Iar astăzi, când a văzut că e ecou, ca un om adevărat și curajos ce este, Gabriela Firea ne-a băgat la abur: „Am luat act, la revenirea din concediul legal de odihnă, de faptul că cererea Federației Românilor de Pretutindeni de a organiza un miting în București a primit aviz negativ din partea Comisiei de Avizare a evenimentelor, motivul invocat fiind acela că 1 milion de participanți, potrivit cifrei înaintate de către organizatori, ar perturba grav activitatea și libera circulație în Capitală, inclusiv a vehiculelor care intervin în situații de urgență și ar pune forțele de ordine în imposibilitatea de a garanta siguranța atât a manifestanților, cât și a celorlalți cetățeni care tranzitează zona fără a participa la miting.

În situația în care organizatorul își va reconsidera solicitarea inițială, astfel încât să se încadreze în limite rezonabile din punct de vedere al numărului participanților, Comisia își va reevalua punctul de vedere și nu va mai exista niciun motiv pentru a nu fi autorizată manifestația”.

Mă gândisem să-i atrag atenția primarului, că primii care au rostit sintagma „miting cu un milion de oameni la București” au fost chiar colegii săi din PSD.

Dar și-a adus aminte de la sine: „Pentru comparație, la mitingul organizat de PSD în data de 9 iunie 2018, despre care s-a vorbit în acest context, în spațiul public, numărul de participanți declarați de organizatori în Piața Victoriei a fost de 250.000, iar în momentul de vârf al evenimentului s-au înregistrat un număr de 380.000 – 400.000 de persoane, care ocupau în întregime Piața Victoriei, precum și străzile adiacente. Inițial, PSD a intenționat organizarea unui miting la care să participe 1 milion de persoane, dar în urma discuțiilor cu instituțiile implicate în menținerea ordinii publice și a gestionării situațiilor de urgență s-a decis redimensionarea evenimentului în concordanță cu particularitățile și capacitatea zonei vizate”, a socotit reprezentanta organizatorilor, Gabriela Firea.

Ca să vezi, ce frumos/generos numără doamna primar.

Păi, doamnă dragă, dacă mă întrebi pe mine, aș zice că era mai bine să nu te pui rău cu oamenii ăștia de pe munca/urma cărora țara a strâns ceva bani la pușculiță, până a venit altcineva să-i cheltuiască.

Mai rău i-ai întărâtat. I-ai auzit cum fluieră. Un milion n-ar fi venit, dar acum tot ai convins câteva sute de mii să se gândească mai bine.

Și, dacă mai vrei și la Cotroceni… N-ai să vezi.