Dilemele votului la europarlamentare

Neavând așteptări, nici dezamăgirea nu a fost mare, cu toate că, recunosc, am sperat că măcar cu o săptămână – două înainte de europarlamentare să existe câțiva candidați la alegeri (pe listele măcar a partidelor din top cinci) care să explice electoratului – poate să-l și convingă, în două-trei minute: cine sunt și de ce cred că ar merita votul meu/ al nostru și ce își propun în următorii 5 ani dacă sunt aleși și, poate și câteva idei despre cum văd ei (sau partidul lor) evoluția Uniunii Europene și rezolvarea problemelor cu care se confruntă în prezent – migrație, șomajul ridicat, birocrația europeană, populismul, relația cu Statele Unite, Rusia și China, schimbările climatice. Pe scurt, fără a intra neapărat în profunzime și potrivit, bineînțeles, evenimentului. Sau măcar în pliante, pe panourile electorale sau în filmele de promovare pe social media.

„Sunt nervoși cei de-afară că medicii de la noi nu mai pleacă… și mulți dintre cei plecați se gândesc să revină în țară.”

Din păcate pentru ei, pentru România și Europa, în lipsa unui discurs pro-european, în mod normal – pe mine unul ca votant, m-ar fi pierdut. Și vă spun și de ce:

Pentru că, de ce aș merge la urne, în weekend, pentru un partid care vede în Uniunea Europeană dușmanul, sursa răului, a decadenței; pentru un partid care își propune să facă figurație și să voteze disciplinat doar ce îi dictează familia politică europeană din care face parte; sau pentru un partid interesat doar de corupția/ hoția din România și semnalarea europenilor a cazurilor de derapaj politic intern sperând că salvarea noastră vine doar din exterior; sau a unui partid care vede relația cu Uniunea Europeană una de tip unidirecțional – ei ne dau bani, bani europeni, iar noi le dăm … în fine, nu le dăm nimic?!

„Sunt supărați că renovăm școli, construim școli, modernizăm educația și copiii noștri o să aibă șansa să fie mai educați și o să intre în concurență cu copiii lor.”

De ce aș merge la vot dacă, de exemplu: pentru Putere – alegerile europarlamentare sunt un test intern de verificare a susținerii programului de guvernare sau a Guvernului și majorității parlamentare iar pentru Opoziție – un exercițiu în a-și testa curajul – a fi sau a nu fi alegeri anticipate / mai are șanse sau nu actualul Președinte la un nou mandat cu susținerea noastră?

„Singurul partid european este PNL care face parte din cea mai importantă familie europeană și nu numai că face parte, ci vă asigur că d-l Orban vorbește săptămânal cu viitorul președinte al Comisie Europene – Manfred Weber și astfel poate influența în sens pozitiv destinul acestei țări.”

Dacă ele, partidele românești sunt în plin război intern, neschimbat parcă de 30 de ani, de ce m-ar face pe mine acum, conștient fiind că sunt și cetățean european și nu doar român, cu preferințe poate pentru un partid cu o agendă care să includă provocările schimbărilor climatice, să votez o listă anostă de partid, cu personaje incapabile de un discurs european și fără o agendă europeană?

„Sunt supărați că am început să investim masiv în administrația locală, în comunitățile locale și comunele noastre, în câțiva ani de zile, o să fie mai frumoase decât comunele din vestul Europei.”

Nu mai bine aș lăsa să înclin balanța, într-un fel sau altul, atunci când și subiectele impuse de ei poate mă vor interesa?! Sunt trei rânduri de alegeri ce stau să vină deci, ocazii destule de a participa.

„Suntem singurii din politica noastră care ne-am bătut cu adevărat cu PSD în ultimii doi ani. N-am fost parte a farsei politico-interlope din ultimii 30 ani.Știm foarte clar ce vrem să facem pentru România în Parlamentul European.”

Măcar dacă ar fi atât de dificil, dar nu este! Datoria lor, a celor înscriși pe listele partidelor, ar fi să lase deoparte – în public, în piețe sau la TV, pentru câteva zile războiul intern și să discute, să explice votanților de ce vor fi plătiți cu mii de euro pe lună (plus alte facilități) timp de 5 ani la Bruxelles. În ce fel vor reprezenta România, în ce fel vor reprezenta Parlamentul European.

Datoria partidelor, a Președintelui și a Guvernului, precum cea a mass mediei, ar fi și de a-și apropia cetățenii, a-i implica și informa cu privire la importanța exercițiului electoral din 26 Mai. Dacă presa de la noi mai are încercări în acest sens – mai mult sau mai puțin suficiente (informații de exemplu aici), factorii politici sunt absenți pentru al patrulea rând de alegeri europarlamentare de când România este membră a Uniunii Europene. Și pare că le convine. Doar bazându-se pe mesaje negative, ratează încă o șansă de a restarta politica românească, de a face o altfel de politică.

O parte din vină pentru dezinteresul major pentru acest tip de alegeri este și al nostru, al cetățenilor. Cerem și ne mulțumim cu prea puțin din partea lor, uităm de datoriile noastre civice și preferăm de multe ori să stăm doar reci și indiferenți la ce se întâmplă în jurul nostru – în comunitate, în țară, în Europa – pentru a nu ne lăsa afectați, enervați, frustrați sau cine știe ce alte motive.

26 Mai – este mai mult despre Europa și mai puțin despre România și războaiele interne.

Dar poate nu este cazul acum. Poate dimpotrivă, o participare masivă din partea noastră, îi va lumina. Poate ar trebui să mergem la vot și să le arătăm că suntem interesați de binele Europei. Probabil că eu, voi fi unul din mulți alții care vor pune stampila pentru Europa și nu neapărat pentru un partid anume.

Observație: citatele de mai sus sunt fără autor tocmai pentru a sublinia lipsa pe linie a partidelor în a-și prezenta agenda europarlamentara în această perioadă de campanie electorală.