Ambasadele și consulatele României de pe tot globul, indiferent cine e ambasador sau consul, sunt structuri bine conservate ale securisto-comunismului. În fiecare dintre ele există, în funcții cheie, câțiva tovarăși vechi, unși cu toate alifiile, care știu ce au de făcut chiar fără să primească ordine de la centru.
Acum, sub conducerea bătrânei caiafe cu stele și în buric, T. Meleșcanu, pus acolo de V. Ponta ca să stranguleze șuvoaiele de votanți români mai uns și mai eficient decât o putea face trepădușul Corlățean, Sistemul își face datoria.
De pe vremea lui Ceaușescu, românii n-au mai stat la coadă de cu noapte. Atunci, pentru gheare de pui, acum, la coada democrației.
De decenii, ambasadele sunt cazematele luptei securisto-comunismului împotriva românilor pe care nu poate să-i pomanagească sau să-i șantajeze.
Înainte de `89, colegii lui Meleșcanu îți spuneau cam așa: „Vreți să mergeți la Paris? Dar mănăstirile din Moldova, le-ați vizitat? Da? Dar Dobrogea? Nu? Ei, vedeți?… Ia mergeți și vizitați Dobrogea, nici nu știți ce țară frumoasă avem…”. Acum, Meleșcanu îi trimite pe românii din Paris să voteze la Nancy, la sute de km distanță. Și mai are și supremul cinism securist de grad mare să le spună că acolo e un centru important al Art Nouveau – nici nu știți ce țară frumoasă e Franța.
În străinătate, sistemul roșu-albastru are mai puține posibilități decât în țară să camufleze șbilțurile sugrumătorilor votului liber.
V. Ponta spunea după turul 1 că dacă un singur român vrea să voteze și nu poate, conducerea MAE pleacă. Corlățean s-a dus. Diseară, când sute, poate mii de români vor rămâne din nou pe la garduri, Meleșcanu o să demisioneze doar dacă, cu sentimentul datoriei împlinite, primește o altă misiune.
Nu înainte de a ne explica de ce nu se poate prelungi timpul de votare, așa cum a mințit în față o țară întreagă că nu se pot organiza noi secții de vot.