Direcția lui Daniel Morar contra direcției lui Traian Băsescu

„Pun capăt carierei mele în Ministerul Public și renunț la mandatul de nouă ani la Curtea Constituțională”. Dacă Daniel Morar ar fi rostit și a doua parte a frazei, declarația de presă pe care și-a programat-o vineri după amiaza ar fi avut aerul eroic pe care probabil și l-a propus. Ar fi fost o declarație de independență față de omul care l-a inventat, l-a folosit în toți acești ani și apoi l-a pensionat la nici 47 de ani la CCR. De la Anticorupție, Daniel Morar va trece direct la capot și cipici cu singurul regret că în locul său va rămâne un șef pus de politicieni, și nu de Structură.

În ultima săptămână, Daniel Morar, altfel o prezență foarte discretă, a ieșit de două ori în public, de fiecare dată exprimându-și dezacordul față de modul în care președintele și premierul au decis viitorul șef al DNA. Cum se poate ca „omul lui Băsescu” să-l critice pe „șeful” lui? au ridicat mulți din sprâncene. De parcă este singurul lucru bizar care s-a întâmplat în aceste zile, în care rufele nu s-au mai spălat în familie, ci în văzul lumii. Premierul României a atins, miercuri noaptea, performanța de Cartea Recordurilor de a fugi prin trei televiziuni într-o jumătate de oră. Din centrifuga națională, rufele au ieșit mototolite, rupte și pătate ca dintr-o mașină de spălat în care o gospodină nepricepută a pus albele cu coloratele. Toți au ieșit din cuvă înnodați contra naturii: Băsescu cu Ponta, îmbrățișați ca maioul cu (co)chilotul, Crin cu Bruxellesul, ca două șosete desperecheate, iar Morar cu o gaură în călcâi și una în suflet.

Călcâiul lui Morar este, așa cum spuneam mai sus, Structura. El a ieșit să-și apere Direcția, chiar cu riscul de a vorbi în contra direcției lui Traian Băsescu. I-a pus pe toți adjuncții săi din Direcția Anticorupție să candideze pentru șefia instituției, chiar dacă asta a însemnat un gest de frondă față de decizia lui Traian Băsescu. A privit-o de sus pe Laura Codruța Kovesi pentru că „n-are experiență pe Anticorupție”, lăsând aici să se întrevadă conflictul surd care mocnește de ani de zile între procurorii „de DNA” și cei „de Parchet”. Sunt puține categorii profesionale în România în care să funcționeze un astfel de spirit de corp. Daniel Morar a imprimat procurorilor de la Anticorupție senzația că sunt o castă invincibilă, urâtă de politicieni, dar protejată de scutul americanilor și al Bruxellesului (care în toate rapoartele dau DNA notă maximă).

Față de PNA-ul tip chihuahua creat de Adrian Năstase, DNA a ajuns o Structură de forță, care-și permite, iată, să mârâie și la președinte, cel care i-a jucat rolul de patron spiritual în ultimii ani. Daniel Morar a făcut azi o jumătate de gest. Vor face ceilalți procurori de la DNA cealaltă jumătate? Deocamdată aflăm că procurorul Călin Nistor a refuzat propunerea premierului Ponta de a accepta funcția de adjunct al Direcției tocmai din cauza nerespectării condițiilor de transparență în selecție cerute de Bruxelles.

PENTRU COMENTARII, VĂ AȘTEPT PE PAGINA MEA DE FACEBOOK