Doamne ferește de furia cartoforului adus la sapă de lemn!

Povestea, despre cum s-a ajuns aici, e lungă. Crezul dlui Iohannis e că o societate mai bună nu poate fi făcută decât cu oameni (politicieni) integri. De unde să-i iei? Simplu: din votul cetățenilor. Dar, vorba domniei sale, ghinion! Dl. Dragnea nu intră în paradigma sa selectivă, dar a intrat în cea a electoratului. „Alesul” crede nesmintit în dreptul absolut al rezultatul votului. Adică, odată câștigat, el devine un bun care poate justifica orice, inclusiv repararea virginității morale pe care o reclamă Iohannis. Ca și manifestanții din stradă. Cererii dlui Iohannis de demisie din politică a președintelui Camerei, după o nouă condamnare, încă neconfirmată de o instanță superioară, dl Dragnea i-a opus schimbarea articolelor de lege care să-i „repereze onoarea”. Adică să redevină virgin. Cum dl Iohannis n-a fost înbunat, dl Dragnea i-a cerut în public ministrului său de Finanțe să-l execute pe „datornicul Iohannis”, pentru un căștig necuvenit de la o proprietate, însușită ilegal.

Geaba zice dl Iohannis că nu poți face o țară ca afară, dacă selecția electorală nu ține cont de cazier. Și nici Justiția nu interzice oamenilor care au tinichea de coadă să participe la lupta politică. Ce-i de făcut? Iată o dilemă din care, se vede bine, cu greu se poate ieși la noi, fără ciocniri contondente. Astfel, dl Dragnea, ca și predecesorul său din fruntea Partidului Social Democrat, Victor Ponta, urcă nivelul luptei de care pe care, cum e în politică catchcan-ul, amenințând cu suspendarea. Luni, ne-a amenințat domnia sa, se va lua această decizie. Condiția e de a zice da și dl Tăriceanu. Dacă asocierea la degustarea bunurilor guvernării ii găsește buni convivi, perspectivele îi face solitari. Iremediabil. Încurajat de creșterea în sondaje, grație tacticii muștei de a se cocoța la arat pe grumazul boului înjugat, joacă de ceva vreme mai prudent. Făcând felurite obiecții lui Dragnea, se dovedește mai frecventabil de către ambasadorii acreditați la București. Crede în șansa de a fi și candidatul PSD la prezidențialele. Imposibil ca partidul dlui Dragnea să accepte un astfel de preț. Dar și refuzul de a-l urma pe Dragnea în aventura suspendării președintelui ar fi sfârșitul acestei iluzii. Acceptarea ei însă, care înseamnă și mutarea provizorie la Cotroceni, unde ar presta servituți de care are nevoie dl Dragnea, ar repeta, probabil, soarta lui Crin Antonescu. Adică evacuarea pe scara de serviciu din politică. Nu cred că Tăriceanu, cu activul atâtor schimbări periculoase de macaz, va risca agoniseala din sondaje.

Probabil, furios, de perspectiva unui refuz din partea comilitonului său politic, Liviu Dragnea s-a grăbit, cum spuneam, să-l atace sub centură pe Iohannis, cerând, prin interpuși guvernamentali, executarea acestuia pentru datoria unei sume aflată încă în litigiu. Nu e singura deraiere de la felul său discret de a manipula. Nervozitatea îi joacă feste. Criza de timp în care s-a aflat încă de la venirea la putere s-a acentuat, epuizându-l. Eforturile sale de a acomoda legea cu nelegiuirile de care Justiția îl acuză sunt dejucate de calendarul încărcat al consacrării legale ale acestora. După o condamnare în primă instanță, urmează mai repede procesul deciziei ultime. Probabil că în solitudine, el vede deja că-l va prinde tăierea porcului de Ignat în una din pușcăriile de lookul cărora e atât de obsedat ministrul său Tudorel Toader.

Personalitate care a lucrat întotdeauna prin interpuși, are acum un comportament de nerecunoscut. A ajuns să se certe chiar și cu ziariștii de la Parlament. Disperarea sa, deja publică – „nu vreau să părăsesc ca prostul funcția asta și viața” – ne face să credem că va încerca și ultima carte pe care o are la îndemână: suspendarea. Datoria prezumtivă față de fisc a inamicului său, e un fleac pe lângă alegația pe care a sugerat-o, pe sub mustață, despre intenția „cuiva” – statul paralel? – de trădare a intereselor naționale, prin legea offshore. Aflată în dezbatere, legea urmeză să reglementeze beneficiarii (cât și cum) exploatării gazelor din Marea Neagră. Cu o astfel de miză – „trădare să fie, dar să știe tot poporul!” – casa noastră comună se află în pericol de demolare. Dar nu va fi de râs ca-n filmul cu bradul de Crăciun livrat de Stan și Bran unui negustor adus la stare de violență extremă. Doamne ferește de furia cartoforului adus la sapă de lemn! Măcar până când alegerile vor schimba masa critică a parlamentarilor în favoarea celor de bună credință.