Prima pagină » Puterea Gândului » Doamne, știu că eu am dreptate! Dă-mi un semn să le-o dovedesc! (două anecdote dumnezeiești)

Doamne, știu că eu am dreptate! Dă-mi un semn să le-o dovedesc! (două anecdote dumnezeiești)

Lelia Munteanu

Publicat: 31/10/2017, 22:34

Actualizat: 09/01/2020, 06:49

Rabbi Elimelech, rabbi Shmuel, rabbi Mordecai și rabbi Amram sunt prinși într-o dispută teologică, al cărei „scor” e mereu trei la unu. Finalmente, rabbi Amram, aflat în minoritate, apelează la argumentul autorității:

-Doamne, știu că eu am dreptate! Dă-mi un semn să le-o dovedesc!

Și, dintr-o dată, din seninul cerului, începe să ningă.

-Vedeți? Un semn!

-Nici vorbă, replică rabbi Shmuel. Ce mare lucru puțină ninsoare în plină iarnă!

-Doamne! nu se lasă rabbi Amram. Dă-mi un semn mai mare!

Un țurțure de gheață uriaș cade de nicăieri și se înfige în pământ. Rabbi Amram exultă:

-Nici ăsta nu-i un semn?!

-E un simplu fenomen natural, constată sceptic rabbi Elimelech.

În timp ce rabbi Amram se roagă fierbinte pentru încă un semn, Dumnezeu, expasperat, le strigă din tării:

-El are dreptate!!!

-Ei?! își privește rabbi Amram, cu superioritate, conlocutorii.

Rabbi Mordecai constată vag plictisit:

-Ce mare lucru? Acum suntem trei contra doi…

În cea mai bogată sinagogă din Galiția, în plină slujbă, dus de valul pietății, rabinul locului cade în genunchi, atinge podelele cu fruntea și strigă din rărunchi:

-Dumnezeul meu, înaintea Ta sunt nimic!

Văzându-l pe rabin, ca să nu apară în fața obștii credincioșilor mai puțin pios, cantorul cade și el în genunchi, atinge podelele cu frunte și strigă din rărunchi:

-Dumnezeul meu, înaintea Ta sunt nimic!

Urmărindu-i pe cei doi, Mendel, croitorul, se ridică de pe scaun, cade în genunchi, atinge podelele cu fruntea, strigând și el din rărunchi:

-Dumnezeul meu, înaintea Ta sunt nimic!

La una ca asta, cantorul se întoarce spre rabin, pufnind:

-Ia uite cine crede că e nimic…