Dor de pustiul meu, aglomerat

„Dar niciodată n-am avut puterea să duc ceva până la capăt. Porneam pătimaș într-o parte și n-ajungeam nicăieri. Mă aruncam în gol cu o exaltare tulbure și pe urmă mă întrebam de ce-am făcut-o. Eu însumi nu știam prea bine ce vroiam ascultând cum fierbe sângele în mine. Așa că nu m-am dus în niciun pustiu. De altfel, ca să te retragi de bunăvoie într-un pustiu trebuie să îndeplinești, probabil, minimum trei condiții: 1. Să crezi în Dumnezeu sau în ceva asemănător mai mult decât în tine. 2. Să știi să renunți. 3. Să nu vrei să vorbești cu nimeni despre sihăstria ta. Or, eu nu îndeplineam niciuna dintre aceste condiții”.

Din „VIAȚA PE UN PERON” de Octavian Paler

Mi se pare atât de răvășitoare această „declarație” despre dorul de a fugi, măcar o poveste, în pustiul din noi – în interpretarea mea, desigur -, încât mi-o însușesc spre a dovedi, cu mine însumi, că aglomerările au devenit o scuză necesară…

SOCIAL Cetățenii români care riscă să rămână luni întregi fără pensie, după ce au muncit în străinătate și se întorc în țară. Care este motivul

22:53

ULTIMA ORĂ Ponta demolează USR. „Rețeaua reziștilor nu e votată de români/Au acaparat tot, mai vor să pună mâna pe Înalta Curte și pe DNA/România nu mai e apărată/Justiția va fi din nou capturată”

22:36

Dar vouă, nu vă e dor de timbrul gândurilor voastre?!
 

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT ȘI PE PAGINA DE FACEBOOK MARIAN SULTĂNOIU