Dragnea nu-i dă ciocănelul pe mână lui Ponta

Victor Viorel e trăirist. Pune pasiune, iubire, umori și fluturi în stomac în facerea actului politic la cel mai înalt nivel, pendulând între „iubitul său Crin” și „iubitul său Dragnea”, într-un mereu posibil, nu-i așa, menage a trois.

Ponta nu m-a surprins. Dragnea m-a surprins primul. Omul a urcat în schemă, treaptă cu treaptă, până i-a luat jugulara lui Ponta, în bucătăria partidului, cu toată dragostea, dar fără scrupule.

Apoi m-a surprins președintele Camerei Deputaților. Acest Zgonea cel Bătrân, rudă îndepărtată de partid, și coleg de bardă cu Mihai Viteazul. Omul care, din motive încă neidentificate, dezvolta un umor nebun, atât de situație cât și de limbaj, în beneficiul PSD și al liderilor săi, a vrut să fie și el, o singură dată, serios și pe gustul statului de drept. Așa că a apucat securea și i-a cerut capul lui Dragnea, de vreme ce liderul PSD fusese condamnat definitiv.

Habar n-am pe ce a mizat. Pe morală? Pe prințipuri? Pe schimbarea României? Pe reforma partidului? Pe Hans Klemm? Pe dreapta? Pe stânga?

Oricum, înaintea aplicării tuturor acestor schimbări, a fost schimbat chiar el, Zgonea, luându-i-se șefia de cameră cu 167 de voturi pentru, și 32 împotrivă, după care s-a dat liber la duș.

Iar aici apare, din nou, la pont, Victor Viorel și ne lasă mască.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK –MARIAN SULTĂNOIU

Ei bine, după ce, vreme de peste un an, a dat bir cu fugiții din toate funcțiile de pe unde, și el, ca tot românul, luptător de la pașopt, era și încasa de la buget, zice: „I-am spus lui Liviu Dragnea că intenționez și mâine la CEX, și miercuri la grup, să îmi depun candidatura pentru funcția de președinte al Camerei Deputaților. Am discutat cu foarte mulți colegi care mi-au spus că este bine pentru PSD și pentru Parlament acest lucru”.

Dar Liviu știe?! „Vedem mâine la vot. Eu sper să mă susțină, în primul rând Liviu și apoi ceilalți colegi”, spune Ponta, dându-i perversa lui Dragnea.

Atât i-a trebuit lui Dragnea, om umblat prin lume, prin politică și prin tot Teleormanul.

Zice: „Eu îl pun pe fiecare la locul lui. Ca într-o echipă. Dacă eu am nevoie de cineva să meargă cu mine în campanie, să meargă cu mine în campanie electorală, nu o să îi pun ciocănelul în mână la Cameră să stea să dea cuvântul la parlamentari”

Dar Ponta renunță la ciocănel? Păi, „dacă s-a autopropus, nici nu mai are rost să votăm”, i-a întors Dragnea perversa. „Dacă își dorea funcția ar fi trebuit să discute în partid. Mie mi-ar fi rușine să preiau șefia Camerei Deputaților după Valeriu Zgonea” a zis șefu”.

Dar ce are, domnu” Dragnea, funcția lui Zgonea așa de rușinos în interiorul ei, încât să nu-i stea bine lui Ponta cu ea pe el. Dar ce e Viorel? Vreo fată mare, vreo maică stareță la mănăstire? Vreo icoană pe perete?

Ei, aș! E Ponta, vezi bine, personaj cu mii de necazuri și un milion de ambiții!

Azi Camera, mâine, la o adică, la vreo suspendare de președinte, cu Tăriceanu internat de urgență la Istanbul, pentru vreun menisc mai vechi, netratat la timp, Cotroceniul.

Păi, vezi? Pentru că el a zis, ce-i drept că nu mai candidează la președinție, dar dacă i se dă, pur și simplu, „moca-gratis-ia-o tu!”, doar n-o s-o refuze!

Că pe Iohannis, l-ați văzut și azi la declarații: ca un luceafăr: „Era pe când nu s-a văzut, azi îl vedem și nu e!”. Derutant, luminos, abulic.

Și atunci, e mai scump Dragnea? Sau e mai scump Ponta?!