Dragnea vs Grindeanu – cine obține Victoria?

Între acestea, o alianță care dispune de o majoritate parlamentară confortabilă se luptă să-și dărâme propriul guvern – „care a fost bun, dar nu foarte bun”, spun unii dintre liderii PSD, apropiați ai lui Dragnea -, la doar șase luni de la instalare; un lider politic, președinte al celui mai puternic partid din România, la această oră, Liviu Dragnea, căruia nu-i pasă, nici cât negru sub unghie, dacă războiul său, personal, cu Sorin Grindeanu va conduce la declanșarea unei crize politice, într-un moment în care imaginea țării, în ansamblu, ar fi putut căpăta conotații pozitive; arborarea unui soi de inconștiență sinucigașă de către liderul în discuție, vizavi de contextul în care Grindeanu va refuza să demisioneze – cerându-se demis, într-un fel sau altul -, fapt care ar putea scinda partidul (chiar dacă nu violent, din primul minut după),  consecință gravă, a cărei punere la cale îi va fi imputată, în totalitate, într-un viitor nu foarte îndepărtat; și, la final, o poziționare, în sfârșit, interesantă, a fostului premier Ponta, care face o remarcă logică: „Ne-am face de râs dacă, după ce anul trecut am votat pentru guvernul Cioloș, astăzi vom vota pentru interesul unui singur om, împotriva guvernului Grindeanu„.

De fapt, care este miza acestui război apărut din nimic, sprijinit, pe față, de câțiva oameni ai președintelui, între care vreo două-trei vârfuri de lance, gen Gabriela Firea și Niculae Bădălău, precum și de alți câțiva lideri, prin puternicele lor „tăceri curajoase”?

Povestea cu întârzierea implementării programului de guvernare e, fără îndoială, doar o poveste de adormit copiii încă nenăscuți ai politicii dâmbovițene.

Acuzarea lui Grindeanu de neimplicare, de neștiința conducerii, de coordonare defectuoasă este o probă de fățărnicie fără seamăn, câtă vreme tocmai asta i s-a reproșat lui Dragnea, când l-a impus partidului pe timișorean, membru vechi de partid, ce-i drept, dar fără mari veleități de coordonator politic național – bietul om, nepretinzând că ar fi altfel. La urma-urmei, cred că acesta a fost motivul cel mai prețios al alegerii – faptul că Sorin Grindeanu dădea impresia, la instalarea pe funcție, că nu poate sta pe picioarele sale, decât sprijinit de umărul lui Daddy-Dragnea, pe care-l pupa, la despărțiri, ca un Goe mămos, pe mamițica și pe tanti Mița.

Doar că, fostul președinte al CJ Timiș a învățat relativ repede mersul pe propriile picioare și locul în care se află borcanul cu dulceață, tocmai bun de pus în galoșii preopinenților.

Nu, niciunul din motivele invocate, mult mai multe decât cele enumerate aici, nu stă în picioare. Personal n-am sesizat multe gafe pe care Grindeanu să le fi făcut, vizavi de propriul partid.

Răspunsul este cât se poate de simplu, pe persoană fizică

Dar, pentru că tot am amintit de o declarație a fostului „camarad al lui Liviu”, Victor Ponta – și cine să-l cunoască mai bine, dacă nu el -, am să-l las să dea răspunsul în chestiune: „(Nu există nici un motiv real pentru ca Grindeanu să plece de la Victoria?)”. „Niciunul. Motivele personale în politică sunt foarte greșite când le aplici. (…) Să se obișnuiască cu ideea – Dragnea – n.a. – că guvernul este al României, nu e nici al Teleormanului, nu e pe persoană fizică, și că guvernul trebuie să facă treaba pentru România. Deocamdată, dacă sunt probleme cu miniștrii, să-i schimbe pe miniștrii care nu sunt buni”.

Cum s-ar spune, Grindeanu trebuie schimbat pentru că, dacă nu-l schimbi acum, când abia a început să se emancipeze și să crească, mai târziu ar putea fi imposibil.

Iar Dragnea e hotărât să obțină Victoria.