Dreapta unită fără Băsescu și Udrea?

Nimeni nu face bine, asta e sigur, indiferent de gluma tristă a nefericitului Dragnea, care la vremea lui „42 la sută” spunea, pe sistem „PSD, dragostea mea…”, că ăla e cel mai bun scor înregistrat vreodată de partid, și, când s-a trezit, avea 37 cu șase, ochii roșii, și-i curgea nasul chiar în cafeaua lui Ponta.

E limpede că toată clasa a rămas repetentă, indiferent de încântarea unora vizavi de numărul participanților la vot, ceva mai mare decât acela din 2010.

Cinci milioane și câteva sute de mii – peste jumătate dintre ei, din mediul rural, oameni complet depășiți de situație și de rostul votului la care au participat – au rupt politica în două: 37 de procente la stânga și cam tot atâtea la dreapta.

Ca atare, în perspectiva alegerilor prezidențiale, mi se pare că, mai degrabă PSD se află în gălețile roșii pe care le-a împărțit de-a lungul timpului, pe la orașe și sate, decât dreapta răvășită la urne.

Cele 37 de procente – hai, 40 cu acelea sacrificate pentru cauza lui Diaconu – reprezintă cam tot ce a putut/poate aduna PSD-UNPR-PC, din întreaga masă electorală. Susținătorii lui Ponta et comp, ordonați și bine aliniați de locotenenții șefilor de CJ-uri, încă fideli, și a primarilor social-democrați – care au strâns rândurile cu disperare în perspectiva creării unei „lumi mai bune și mai drepte” pentru baronii roșii aflați în nevoi -, s-au prezentat la vot, regulamentar, indiferent că au știut sau nu ce votează.    

De partea cealaltă, la dreapta politică, sinucigaș-fragmentată, a votat fiecare ce i-a trecut prin cap, după simpatii mai vechi sau mai noi, rispind, în final,  procente bune – peste șase-șapte – pe formațiuni de dreapta, „inocente”, lingave, care n-au trecut pragul.

În final, scrutinul europarlamentarelor s-a dovedit a fi, în egală măsură, un semnal important pentru ambele tabere politice.

Victor Ponta și strategii PSD au înțeles pericolul major în care se află și au relansat, cu și mai mare vigoare, manevrele de anihilare a lui Crin Antonescu și de scindare a PNL, în perspectiva „renașterii” USL, singura posibilitate de a-și spori susținerea electorală pentru Cotroceni.

La rândul său, dreapta pare să fi înțeles, după mișcările de trupe înregistrate în zona liberală, că a venit timpul să renunța la orgolii inutile, polițe vechi și jocuri mărunte de culise. PNL și PDL anunță o regrupare, ba chiar o alianță anti-Ponta, ca nucleu al viitoarei opoziții unite, iar MRU spune că se bagă la joc, cu Forța Civică.

Încolțită și sărăcuță în procente, îngrozită de spectrul aneantizării noului său partid, Elena Udrea cere să fie primită în alianță fără să pretindă ceva la schimb.

Cu siguranță, anunțul ei conține sfatul lui Traian Băsescu: „Ciocu` mic și joc de glezne până ne vedem înăuntru. Pe urmă, mai vorbim…”. Marea problemă a celor doi este că Blaga n-o vrea pe Udrea în alianță.

Asta ar fi culmea: tandemul Băsescu-Udrea scăpat din mâna „triadei” Ponta-Dragnea-Voiculescu să fie, până la urmă, „înfulecat” de „Buldog”… 

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT ȘI PE PAGINA DE FACEBOOK MARIAN SULTĂNOIU