Drepturile omului – mai importante decât profiturile?

Între sloganurile care au însoțit, săptămâna trecută, vizita de trei zile la Londra a moștenitorului coroanei saudite, Prințul Haosului, Muhammad bin Salman, unul le cam cuprindea pe toate: „Puneți dreptururile omului înaintea profiturilor BAE!”. Veți obiecta că e din cale afară de naiv, de un idealism absolut, cum au fost și celelalte cerințe ale protestatarilor, care și-ar dori ca Marea Britanie să nu fie parte a masacrului din Yemen – aventura absurdă a prințului saudit, al cărei cost, din martie 2015 până astăzi, se ridică la 10.000 de morți și un dezastru umanitar.

Zvăpăiatul ministru de Externe Boris Johnson a declarat senin că războiul celei mai bogate împotriva celei mai sărace țări din Peninsula Arabă este unul de… „autoapărare” și trebuie încurajat.

Premierul Theresa May, căreia opoziția laburistă i-a cerut un punct de vedere fără echivoc, l-a contrazis pe șeful propriei diplomații, susținând cu cinism că implicarea saudiților în război „la cererea guvernului legitim, e susținută de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și, ca atare, o sprijinim”.

Ne sprijinim, sprijinind războiul din Yemen – aceasta e ideea de un cinic pragmatism a doamnei May. Ar fi putut s-o exprime și în termenii lui Trump: „Jobs, jobs, jobs!”.

Arabia Saudită și Marea Britanie au semnat înțelegeri de miliarde multe, în care armamentul prevalează. Și – culmea ipocriziei! – au convenit să acorde yemeniților, fifty-fifty, un ajutor pentru reconstrucție de 100 milioane dolari.

Pe site-ul celei mai mari companii de armament din Europa, BAE Systems, figurează o știre aproape suavă: „Guvernul Marii Britanii a semnat un Memorandum de Intenție cu Regatul Arabiei Saudite, pentru a urmări finalizarea discuțiilor privind achiziționarea a 48 de aeronave Typhoon (menite, ai zice, să împrăștie prafuri anti-holeră, n,m.). Acesta este un pas pozitiv în direcția unui contract cu partenerul nostru de prim rang. Ne-am angajat să sprijinim Regatul în modernizarea Forțelor Armate saudite și în dezvoltarea de capacități industriale cheie, decisive pentru realizarea Viziunii 2030”.

Ministrul Apărării, Gavin Williamson, s-a declarat bucuros că afacerea „a deschis un capitol nou în relația istorică dintre țările noastre”, dar și că cele 48 de aeronave „vor spori securitatea în Orientul Mijlociu”!

Tradus și contextualizat, acest comunicat în care nu „adie” decât taifunul, ar suna cam așa: ne-a pus Dumnezeu mâna-n cap, ne vizitează liderul de facto al Arabiei Saudite, cel de-al doilea mare importator de armament din lume, după India (conform rapoartelor Institutului Internațional de Cercetări asupra Păcii – SIPRI). În cei trei ani de război cu yemeniții (și cu iranienii care îi ajută), prietenii saudiți au cumpărat de la noi armanent în valoare de cinci miliarde de dolari. Dacă ar ține războiul măcar încă pe atât…

Mai contează că Arabia Saudită a împrăștiat în lume terorismul de sorginte wahabbită – i-a susținut pe talibani, a inspirat Al-Qaeda și autotintitulatul Stat Islamic?

Nu contează nici că 15 dintre cei 19 teroriști din 11 septembrie 2001 au fost saudiți. Prințul Haosului ajunge lunea viitoare și la Casa Albă.