„Simona, joci acasă!”, i-a strigat cineva din tribună. Uluitor de mulți suporteri cu tricolorul în mână sau pe obraz a avut Simona în tribunele stadionului emirilor. În entuziasmul lor, au strigat „Hai, Simona!” și când nu trebuia, în momentul în care ea se pregătea să-și arunce mingea la serviciu.
Racheta de propulsie psihică de care vorbeam după meciul câștigat in extremis cu Makarova s-a dus și nu s-a mai oprit până în Dubai Duty Free Premier 5 Cup, 900 puncte WTA, al treilea rang de turneu după Grand Slam 2000 p și Premier Mandatory 1000 p.
În finală, Simona a întâlnit-o pe Karolina Pliskova, o prăjină cehească de 1,86 m, cu un serviciu gen „dat cu pietre” și lovind tot timpul tare și plat, la plesneală, și cu dreapta, și cu reverul – intră, bine, nu intră, asta e. N-am văzut-o pe Pliskova să construiască vreun punct din combinații de lovituri. N-am văzut-o, de asemenea, să se lase jos pe genunchi, parcă era sub demnitatea ei, nu izbea „plăticile” decât pe ce-i venea la nivelul șoldurilor. Cum le-a bătut pe Ivanovic, Safarova și Muguruza nu știu, dar, în mod evident, știe mai puțin tenis decât Simona Halep.
Meciul s-ar fi putut termina mai devreme, fără un long set și două mingi de meci respinse de Pliskova, dacă Simonei i-ar fi mers mai bine serviciul. A avut un procentaj modest la primul, iar al doilea a fost iarăși slab și nesigur, cu duble greșeli în momente importante și ocazii de retur punct pentru Pliskova.
În schimb, reverul în lungul liniei a fost lovitura regală a Simonei în Dubai.
Cred că, după ce și-a recucerit psihicul ei puternic, trecând de două pietre tari Top 10, Makarova și Vozniacki, urmează săptămâni la vârf pentru Simona în turneul de la Doha, unde își va apăra titlul, și în circuitul american.