Duminică îmi iau România înapoi
25 de ani s-au căznit să ne învețe că ei sunt puternici. Că banii sunt numai la ei. Că dacă vor ei, în mărinimia lor, îți aduc asfaltul la poartă. Dacă nu vor, te lăsa în noroi.
S-au luptat din toate puterile, pe toate fronturile, să ne spună că minciuna e adevăr.
Că e bine să-ți scoți diploma la imprimantă și să spui, impertinent, că ai terminat o școală.
Că e OK să stai în mașini înalte, cu geamuri negre, deși pe fluturaș ai salariu de bugetar.
Că e corect să ai afaceri cu Primăria, cu ministerele. Că e firesc să îți angajezi rubedeniile pe la instituțiile de stat.
Că e onest să ai și banii, și firmele, și lucrările. Și tortul, și cuțitul să-ți tai feliile. Și foarfeca în mână să tai panglica, și contul în care să primești șpaga.
Și fanfară, și artificiile ca să arăți la televizor „prostule, ți-am făcut un metru de stradă la care am să-i spun de azi, autostradă, până când ai să crezi că ești în Germania”.
Că e corect să fugi de Justiție în Parlament.
25 de ani, mi-ați spus că e normal să construim, în România mea, mai multe biserici decât școli. Că e sănătos să dați bani preoților, ca ei, în sutane, să vă predice de sfinți și să vă pună icoane în Casa Domnului.
Tu, un politician așezat la masa bogaților, nici măcar în fața morții nu mă lași să cred că îmi ești egal.
25 de ani mi-ați spus că e bine ca românii mei să-și lase copiii și părinții acasă, să se ducă în pribegie. Și că, astăzi, dreptul lor la vot e o lozincă.
Suntem 9 milioane care venim duminică să ne luăm țara înapoi. Noi, generația cu cheia la gât, venim cu părinții de mână să vă arătăm că puterea e la noi.
Că voi sunteți doar vremelnic angajați să ne administrați banii. Că până acum ne-ați furat, ne-ați jefuit și că nu mai credem în voi.
Vă spunem că minciuna NU e adevăr dacă e rostită de o mie de ori.
Că tupeul NU ține loc de diplomă.
Că sfidarea NU ține loc de bună credință.
Că NU ne este frică de voi. Voi sunteți o mână, noi suntem o țară.
E un început în tot sfârșitul. Ți-e frică, Boss?