Dușmanii – materia primă din care se naște speranța

Mâine, participanții la înmormântare le vor adresa rudelor obișnuitele cuvinte de consolare: „Fie ca Atotputernicul să te întărească pe tine, ca pe ceilalți loviți de jale ai Sionului”.

Cu Shimon Peres se stinge o epocă în politica mondială. Ultimul dintre părinții fondatori ai Israelului fusese flăcăruia care mai întreținea speranța păcii.

„Dacă vrei să faci pace”, spunea Peres, „ai nevoie de un partener, mai degrabă decât de un plan. Dacă ai un plan și n-ai partener, ai o bucată de hârtie fără valoare. Doar când ai un partener poți găsi un plan adecvat. Acum, dușmanii sunt materia primă din care se naște speranța. Cum să depășești impasul? Cum să transformi pericolul în șansă?”.   

Există, publicată la editura Institutul European în 2001, o biografie românească, intitulată „Shimon Peres. De la Dimona la Oslo”, a doamnei Ileana Cudalb. O invoc, fiindcă Ileana Cudalb a avut șansa să discute cu „cel mai cunoscut israelian din lume”, la el acasă, pe strada Regele Shaul numărul 8. Iată câteva dintre mărturisirile pe care le-a făcut Peres atunci, în anul 2000:

„Ceaușescu a vrut să hotărască tot în viața voastră. El a experimentat dictatura, nu socialismul. E altceva, nu-i același lucru. Știi, în kibuț nu ai nevoie de poliție, de agenți. Fiecare își cunoaște rolul și astfel evită suferințele. Asta este, într-adevăr, democrație sută la sută! Nu poți trata libertatea cu forța. Nimeni nu poate impune un lucru cu forța. Ceaușescu dobândise puțină independență față de Rusia, dar în interior erau un om dur și chiar limitat. Se comporta ca un semizeu, se considera sacru, sfânt. Știi, sacralitatea începe cu răspunsurile  simple. Nu poți argumenta cu sfinții. Nu poți polemiza cu ei. Tot ce deținea el era sfânt. Era numit cel mai mare om, cel mai bun președinte, cel mai important om de știință. Diferența dintre această abordare și viața noastră este că noi credem în lege. Dictaturile cred în preoți. Oricum, eu l-am întâlnit pe Ceaușescu, am avut șase-șapte ore de discuție cu el. Voia să-mi demonstreze că posedă cea mai exactă viziune asupra lumii”.

Despre David Ben Gurion (întâiul premier al Israelului): „Ben Gurion îl considera pe Marx un antimarxist, pentru că propaga nu numai o societate fără clase, dar și o lume fără Dumnezeu. Pe de o parte, sionismul venea în contradicție cu comunismul, pe de altă parte Ben Gurion se opunea dictaturii, era împotriva confiscării puterii de către șefii de stat. În al treilea rând – și acesta este lucrul cel mai important – era vorba despre suveranitatea evreilor. (…) Ben Gurion a fost un geniu plin de talente, care s-a impus prin voință. Un om total devotat misiunii sale și foarte cinstit din punct de vedere ideologic. Și-a petrecut viața într-un marș istoric pentru cauza evreilor. (…) mintea lui era un ocean de posibilități (…). Ben Gurion făcea diferența când trebuia să spună NOI și când trebuia să spună EU. Când era vorba de succes, proununța NOI. Când era vorba despre datoria, spunea EU. (…) A fost curajos și a refuzat compromisul (…) Există o diferență între curaj și îndrăzneală. Curajul înseamnă să alegi între pro și contra și să decizi în funcție de evenimentele momentelor (…). Lui Ben Gurion îi plăcea să ia decizii critice. Presupun că acest lucru caracterizează un mare om de stat. Un lucru demn de amintit cred că este precauția sa. Întotdeauna își cântărea bine faptele”.

Despre palestinieni: „(…) nu aveau o tactică, o strategie. Totul se baza pe violență. Vezi tu, a lupta are întotdeauna aceeași logică. Trebuie să ai o strategie ca să câștigi. Când ești mușcat de țânțari, n-are nici un rost să omori țânțari individual. Trebuie să asanezi mlaștina unde cresc țânțarii. Asta am avut eu în minte tot timpul. Să asanez mlaștina”.

Despre jurnaliști: „În relația cu presa, nu m-am încrezut niciodată în onestitatea ziariștilor. Nu pentru că ei s-ar baza pe minciună, dar astăzi jurnalismul se află în competiție cu evenimentele. Ziariștii sunt tot timpul în viteză. Se grăbesc. A fi primul care relatează despre un eveniment este mai important decât evenimentul în sine. Competiția lor se bazează pe rating. Dacă vrei un rating mai mare, trebuie să fii senzațional (…). Ziariștii de aici nu au răbdare. Lor nu le pasă prea mult de procedură, în viața mea am fost atacat atât de mult, s-au spus atâtea minciuni și povești pe seama mea, încât astăzi sunt indiferent”.