Duster, cuvântul de cod pentru noul model de creștere economică a României

Manuel Costescu, un bancher român de la Londra, unde lucra pentru JP Morgan, cea mai mare bancă americană, a pus pe masă un nou model. Economia României trebuie să fie ca un Duster, o mașină corectă, prin ceea ce oferă și care are un raport calitate – preț competitiv, 13 – 14 mii de euro. În spatele acestei mașini, la Automobile Dacia, sunt salarii medii de 3.500 lei (cu tot cu bonusuri și ore suplimentare, adică 700 de euro). Salariul mediu în economie este de 2.000 de lei (450 euro), cu un salariu minim de 1.250 lei – 950 lei net, adică 210 euro. În Polonia salariul mediu se învârte între 800 – 850 euro, în timp ce în Ungaria este de 600 – 650 euro.

Înainte să vedem pe ce s-ar baza noul model de creștere economică, haideți să dăm puțin timpul înapoi, să vedem cum a evoluat economia până acum.

În perioada 1990 – 1997, creșterea economică s-a bazat pe:

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

–          Marile întreprinderi de stat care și-au bazat producția pe stocuri, mai mult decât pe competitivitatea produselor, adică întreprinderile lucrau, dar prețul era prea mare pentru piață;

–          Vânzarea primelor fabrici sau active către antreprenorii locali din inflație și din devalorizarea monedei naționale, care au ajutat bugetul de stat și companiile să trăiască și să se dezvolte în detrimentul angajaților;

–          Din primii bani de la FMI și Banca Mondială;

–          Primele încercări de restructurare;

În perioada 1998 – 2004, creșterea economică a venit din:

–          Primele investiții străine;

–          Privatizarea băncilor și a companiilor de stat;

–          Deschiderea pieței bancare pentru grupurile financiare străine;

–          Creșterea creditării către companiile private;

–          Investițiile statului în infrastructură, din creșterea pieței de construcții – programul ANL;

–          Încercarea de stabilizare a cursului valutar și a inflației care a stopat pierderile puterii de cumpărare a populației din acceptarea intrării în NATO și în Uniunea Europeană.

În perioada 2005 – 2008, creșterea economică s-a bazat pe:

–          Scăderea inpozitului pe profit și a impozitului pe venit la 16% (cota unică) – accelerarea privatizării;

–          Investiții străine;

–          Banii românilor care munceau în străinătate;

–          Creditarea persoanelor fizice și a companiilor mici și mijlocii;

–          Real estate, pe baza creditelor acordate de bănci (piața de birouri și achizițiile făcute de persoanele fizice);

–          Creditele de consum;

–          Majorările salariale rapide;

–          Scăderea cursului de la 4,2 lei la 3,2 lei/ euro;

–          Angajările la stat (200.000 oameni);

–          Lucrări de infrastructură (mai ales la nivelul primăriilor și consiliilor județene, acolo unde se aruncau cu banii);

–          Creșterea exporturilor;

–          Insolvențe și creditele neperformante din sistemul bancar.

În perioada 2009 – 2012, creșterea economică s-a tranformat într-o scădere economică din cauza crizei și a greșelilor făcute în perioada de boom – dezmățul creditării bancare și al angajărilor la stat. Totuși, economia a avut câteva motoare care au ținut-o pe linia de plutire:

-Banii de la FMI și Banca Mondială – 20 mld. euro, care au stabilizat cursul, au salvat sistemul bancar și au plătit pensiile și salariile la stat;

–          Creșterea exporturilor, care a adus la creșterea industriei: confruntate cu criza, marile firme occidentale au încercat să găsească piețe mai ieftine care să le facă produsele de care aveau nevoie la mașinile lor pentru a ține prețul competitiv;

–          Eolienele (investițiile au depășit aproape 2 mld. euro, dar facturile la energia electrică ale românilor au crescut);

–          Programul „Prima Casă”, care a stopat scăderea prețurilor la apartamente și a creat o nouă cerere de case, care dispăruse în criză din IT&C, sectorul care a adus cea mai fulminantă creștere și pe baza modelului introdus de guvernul Năstate în 2002, prin care statul subvenționează o parte din salariile softiștilor;

–          Banii trimiși de românii plecați la muncă;

–          Fondurile europene;

–          Agrobusiness.

În perioada 2012- 2016 economia a trăit din:

–          Creșterea accelerată a salariului minim pe economie de la 700 de lei la 1. 250 de lei brut (950 lei net)

–          Majorările de salarii la stat, după tăierea cu 25% din 2010

–          Scăderea TVA

–          IT&C (ponderea acestui sector a ajuns la 7% din PIB, la același nivel cu agricultura

–          Scăderea dobânzilor atât la euro, cât mai ales la lei (indicele Robor a scăzut de la 6% la 0,7%)

–          Fondurile europene

–          Relansarea construcțiilor rezidențiale

–          Revenirea construcțiilor de birouri și a centrelor logistice

–          Agrobusiness (un sector care a ajuns la 20 mld. euro pe an)

–          Scăderea prețurilor la materiile prime

–          Consum

Urmează perioada 2017 – 2020: Pe ce se bazează economia?

România și-a epuizat gloanțele de stimulare a creșterii economice prin măsuri fiscale – scăderea TVA și monetare – și scăderea dobânzilor. Cine va prelua puterea după alegerile de la finalul lui 2016 trebuie să muncească mai mult pentru a menține creșterea economică, chiar și cu 3% pe an, cât ar fi potențialul României în condițiile actuale.

Pentru a ajunge la o creștere economică de 5% pe an care ar permite majorări salariale mai susținute economia are nevoie de un nou model.

–          Multinaționalele care au deja investiții aici să treacă de la producția low cost la o producție cu o valoare adăugată mai mare, inclusiv prin cercetare – dezvoltare la nivel local. Acest lucru ar permite salarii mai mari;

–          Creșterea pe modelul IT-ului a industriei de cercetare – dezvoltare, unde s-au redus taxele pe forța de muncă;

–          Din infrastructură bazată pe investițiile statului – sector care dă de lucru firmelor locale;

–          Din lansarea unui nou program de construcții rezidențial derulat de stat pe modelul ANL de acum 15 ani;

–          Pe fonduri europene (România a câștigat ceva experiență între timp);

–          Din IT&C, care să permită crearea în țară a unor produse de soft cu valoare adăugată mai mare (o parte din cei care au acumulat experiență în multinaționale vor să își deschidă ei companii proprii și să facă produse);

–          Din agribusiness (comasarea pământurilor și investițiile în echipamente vor aduce o productivitate mai mare);

–          Din servicii care pot să susțină piața internă;

–          Din creșterea exporturilor pe structura actuală, dar și deschiderea unor noi piețe (așa cum a deschis Dusterul);

–          Prin menținerea dobânzilor scăzute la lei (poate Roborul nu poate rămâne la 0,8%, dar poate să se mențină la o medie de 2% pe o perioadă mai lungă de timp);

–          Pe scăderea taxelor pe muncă;

–          Creșterea ajutoarelor de stat în sectoarele care oferă salarii mai mari decât media pe economie.

Obiectivul Guvernului și a celor care au puterea ar trebui să fie ca în 2020 salariul mediu net să fie de 3.500 lei (700 euro), cu un salariu minim de 2.000 lei (450 euro). Pentru a ajunge aici, obiectivul ar fi ca economia să treacă de la un nivel low cost la un model cu un salariu mai mare și cu servicii oferite care au în spate o valoare adăugată mai mare.

Ca exemplu, centrele de call center ar trebui să se transforme în centre BPO (Business Processing Outsourcing). În București și Cluj are loc această tranformare.

La noile paliere de venituri în România, poate 100.000 de români vor dori să se întoarcă în țară, fie salariați, fie să-și înceapă o afacere. Manuel Costescu spune că sunt români care s-ar întoarce în țară acceptând salarii mai mici, dar care le-ar permite, la prețurile de aici, să rămână la final de lună cu mai mulți bani.

Un salariu în România de 2.000 de euro net pe lună ar fi mai bun decât unul de 3.000 euro la Londra.

Din 1998 până acum toate guvernele au încurajat investițiile străine pe modelul „Forță de muncă calificată, la prețul cel mai mic”. Noul model trebuie să fie „Forță de muncă calificată la prețul cel mai competitiv”, așa cum este Dusterul.

Mai mult decât atât, optica Guvernului trebuie să se schimbe pentru a favoriza forța de muncă, exact pe modelul favorizării investițiilor. Iar un obiectiv trebuie să fie continuarea creșterii salariului minim, pentru a forța companiile să creeze intern mai multă valoare adăugată în produse și servicii pentru a putea plăti noile salarii.

Între 2008 și 2016 salariul minim pe economie a crescut de la 540 de lei la 1.250 lei brut, un plus de 130%, fără ca firmele să dispară. Fiecare a găsit intern soluții de a susține acest lucru. În aceeași perioadă, salariul mediu pe economie a crescut de la 1.282 la 2.000 lei net, adică un plus de 50%. Este posibil ca în următorii ani, și pe baza experienței acumulate pe companii salariile să crească la 2.000 lei minim și 3.500 de lei mediu. Dar pentru asta, economia trebuie să se schimbe puțin de la low cost la mediu cost.

Cristian Hostiuc este director editoial al Ziarului Financiar