Economia României a rămas fără combustibil de creștere și ratează decolarea

Datele seci ale Statisticii, care nu au nicio culoare politică:

– în T2 2014 economia României a înregistrat o scădere de 1% față de T1;

– în S1 2014 față de S1 2013, economia a avut un plus de 2,4% (serie brută) și 2,6% (serie ajustată sezonier);

ACTUALITATE Cele 3 lucruri pe care să NU le faci în a doua zi de Crăciun, pentru a te feri de ghinion

15:45

EXTERNE Maia Sandu, după ce o RACHETĂ rusească ar fi survolat spațiul aerian al Republicii Moldova: „Kremlinul alege distrugerea”

15:40

– în T1 2014 față de T1 2013, economia a avut un plus de 3,8%, ceea ce înseamnă că ritmul de creștere a încetinit în T2;

– în T1 2014 față de T4 2013, economia a avut un minus de 0,2%, conform ultimelor date comunicate de Institutul Național de Statistică numai celor de la Eurostat.

– conform cutumei internaționale, la două trimestre consecutive de scădere, economia țării respective este considerată în recesiune. Având în vedere că în T1, România a avut un minus de 0,2% față de T4, conform ultimelor date, și că în T2 am avut un minus de 1% față de T1, tehnic, conform cutumei economia românească a intrat în recesiune;

– în T2, România a înregistrat cea mai abruptă scădere economică dintre toate țările Uniunii Europene;

-în T1, România era pe locul al treilea în Europa, din punct de vedere al creșterii economice.

Cum a ajuns economia României să piardă atât de mult din viteză în numai un trimestru (T2) și ce se va întâmpla în următoarele două trimestre – T3 și T4?

 Pe 22 iulie, într-o prezentare la guvern, premierul Ponta făcea o analiză între performanțele domniei sale, din mai 2012, de când a preluat funcția de la Palatul Victoria, și cele ale guvernării Băsescu (2009, 2010, 2011) – guvernarea prin cădere versus guvernarea prin creștere.

În dreptul lui 2014, premierul a scris – cea mai mare creștere economică din UE, pe baza rezultatelor din trimestrul I (3,9%, date anuale). Premierul își savura victoria de guvernare trecând în revistă măsurile economice pe care le-a luat (reîntregirea salariilor, majorarea salariului minim pe economie, creșterea pensiilor, scăderea TVA la pâine, reparații speciale pentru polițiști, militari și diplomați, rată mai mare de absorbție la fondurile europene), în comparație cu tăierile de salarii și creșterea TVA ale regimului Băsescu.

Premierul Ponta însă nu a scos în evidență celelalte măsuri pe care le-a luat pentru a putea plăti măsurile economice pozitive de mai sus:

– introducerea euroaccizei de 7 cenți pe litru, care a avut ca rezultat scăderea vânzărilor de combustibili (minus 10% în cazul Petrom) și i-a trimis pe transportatori să alimenteze peste graniță;

– introducerea taxei pe stâlp, care a lovit în principal marile companii din energie, care au raportat scăderi financiare în T2 . Oricum, imediat după anunțarea taxei pe stâlp, acțiunile acestor companii au scăzut pe bursă (a se vedea cel mai bine Nuclearelectrica, unde statul mai are 81% din acțiuni, deci a pierdut și el).

– nu au cheltuit banii pentru investiții pentru a putea ține deficitul bugetar sub control (sau interpretarea ministrului Bugetului, Liviu Voinea: ministerele au avut bani, dar nu i-au cheltuit).

În esență, economia și companiile au plătit toate aceste măsuri pozitive.

Ce măsuri economice concrete a luat guvernul Ponta pentru mediul de afaceri:

– Scutirea de impozit pe profitul reinvestit, măsură luată în mai, ministrul Bugetului susținând că efectele se vor vedea în T3 și T4 în investițiile private;

-listarea pe bursă a Nuclearelectrica, Romgaz și Electrica, ceea ce a repus România pe harta unor investitori pe piața de capital;

– „Electorata”, o măsură de reeșalonare a ratelor la bancă pentru clienții bun-platnici. Băncile nu au fost foarte bucuroase în privința acestei măsuri, așa că nu se știe care va fi efectul;

– ajutoare de stat, la care apelează mai mult multinaționalele decât companiile locale ( acesta a fost un proiect din perioada guvernării Boc, pe care l-a preluat guvernarea Ponta);

– creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene (PDL susține că intrarea mai multor bani europeni în economie se datorează mai mult proiectelor făcute în perioada guvernării Boc).

Și cam atât, pentru că reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator, dacă va fi, va intra în vigoare de la 1 octombrie.

Ce lucruri bune s-au întâmplat în economie și nu aparțin guvernării Ponta

– scăderea dobânzilor bancare la lei;

– scăderea inflației. Acest lucru se întâmplă din cauza deficitului de cerere în economie;

– stabilitatea cursului leu-euro;

– scăderea riscului de faliment al României (CDS).

Promisiuni făcute de guvernul Ponta:

– mari proiecte de Infrastructură – nici acum nu a început vreunul, deși au trecut doi ani și trei luni. Comarnic-Brașov, Sibiu-Pitești, Iași-Târgu Mureș sunt autostrăzi care există numai pe niște hărți, bune de prezentat publicului și la televizor;

– mari proiecte în domeniul Energiei. După 2 ani și 3 luni, încă ministerul Economiei și, mai nou, al Energiei, încearcă să creioneze o strategie energetică;

-prioritizarea investițiilor publice. Nimeni nu știe ce se întâmplă cu acest lucru și care sunt aceste investiții pentru care se alocă bani.

– reorganizarea administrativă, care ar fi trebuit să aducă bani, în special europeni și să relanseze județele care nu reușesc deloc să atragă investiții. Nimeni nu mai știe ce a rămas cu acest proiect;

-investiții mari de la chinezi. Încă se lasă așteptate.Oricum, premierul Ponta va face în septembrie o nouă vizită în China, cu ocazia inaugurării cursei Tarom București-Beijing.

Concluzii:

România avea o șansă extraordinară de a accelera creșterea economică, dacă premierul Ponta și fostul ministru al Marilor Proiecte, Dan Șova, nu ar fi condus țara de la televizor și nu ar fi considerat că performanța economiei din 2013 (plus 3,5%) le-ar fi aparținut lor și deciziilor pe care le-au luat.

Ei au trăit din trecut și nu au sădit nimic în loc pentru susținerea creșterii economice din 2014 și anii următori.

Economia României crește din:

-exporturi și industrie, preponderent ale multinaționalelor, iar valoarea adăugată care rămâne local este extrem de redusă: doar salarii mici și ceva comenzi pentru furnizori. Taxele la buget rămân foarte mici, iar toată valoarea adăugată este optimizată în afară.

– agricultură, domeniul care stă în capriciile divinității: Dă Doamne să plouă! În 2013, recolta a fost foarte bună, iar prețurile mari au adus și au lăsat ceva bani în economie. În 2014, recolta este la fel de bună, poate chiar cu un plus de 10-20% față de 2013, dar, ghinion, prețurile sunt mai mici, așa că rezultatul este nul, dacă nu chiar puțin pe minus, iar acest lucru începe să se vadă, agricultura având deja o contribuție negativă.

– creșterea ușoară a consumului – creșterea salariului minim pe economie (de la 700 de lei la 900 de lei brut, o măsură de salutat) și reîntregirea salariilor a adus mai mulți bani pentru consum, iar acest lucru s-a văzut, în special în T4 2013. Din păcate,  își va pierde suflul, pentru că nu vine nicio altă măsură din spate care să suțină în continuare creșterea consumului (ministrul Bugetului se bazează pe electorată, dar este discutabil câți oameni vor apela – pentru că cei buni platnici nu au niciun motiv să-și reeșaloneze creditele, ci mai degrabă să scape de ele, plătind anticipat).

În rest, nu există motoare de creștere, guvernul Ponta ratând toate oportunitățile:

– construcțiile sunt la pământ, în special cele ale statului, ceea ce lovește în plin și sectorul privat, care nu mai are comenzi. Pentru a ține echilibrele macro și a avea bani la buget pentru creșterile de salarii și pensii plus „pomenile electorale” din toamnă, guvernul Ponta a jonglat din investiții. Chiar dacă a avut bani, pentru că s-a împrumutat mai bine de pe piața externă și cea internă, guvernul Ponta nu s-a îngrijit să aibă proiecte pentru a cheltui banii, ceea ce a afectat din plin potențialul de creștere economică. Iar fostul ministru Dan Șova este principalul răspunzător.

Faptul că deficitul bugetar este ținut în seif nu este un motiv de a scoate în evidență performanța unui guvern. Ce folos dacă avem un deficit de numai 0,2% din PIB după șapte luni, dacă banii stau degeaba în Trezorerie și nu intră în economie?

-pentru că nu sunt proiecte, statul fiind principalul investitor în economie, băncile stau cu banii degeaba la BNR, fie îi trimit înapoi  băncilor-mamă. Iar acest lucru se vede în creditare, unde băncile au un minus pe partea de companii și trăiesc numai din credite imobiliare și de consum acordate persoanelor fizice. Sistemul bancar, în loc să crească scade, iar rezultatul este o contribuție negativă în economie.

– izbucnirea conflictului din Ucraina ar fi trebuit să fie o mare oportunitate pentru România din punct de vedere economic, pentru a atrage investitorii care ar fi vrut să-și facă baze, în special logistice, în Ucraina. În afară de banii de pe piața de capital și cei care intră pe curs și în titluri de stat, guvernul Ponta nu este prezent deloc în acest subiect.

– creșterea economică din Europa, în special cea din Germania încetinește și va avea implicații în trimestrele 3 și 4, ceea ce va afecta și România. Guvernul Ponta nu are o plasă de siguranță pentru cazul în care Europa reintră în recesiune. În cei doi ani și 3 luni de când este la putere, Ponta ar fi trebuit să se îngrijească de economia internă, să stimuleze prin măsuri companiile autohtone și investițiile locale, care să înlocuiască plusul pe care îl aduc acum exporturile. Din păcate, antreprenorii și firmele locale se zbat în insolvență, sunt afectate de lipsa cash-ului și neîncrederea în viitor și din acest motiv nu fac angajări, nu majorează salariile și nu fac noi investiții, iar acest lucru lovește în plin în creșterea economică.

Oricum ar prezenta premierul Ponta rezultatele economice din T2, în dreptul României în mintea consumatorilor, a companiilor interne și a multinaționalelor va sta scris, cel puțin până la următoarele date cuvântul RECESIUNE, iar acest lucru va readuce neîncredere, tocmai când economia României începea să reintre pe radarele internaționale.

România ar fi putut să decoleze, dar incompetența economică a guvernului începe să se vadă, pentru că nu a pus combustibil ca să decoleze economia. Cu o creștere economică de 2,4% sau 2,6% (în S1) sau 2,8% pe tot anul, România nu poate să iasă de tot din criză, ci mai degrabă se va zbate într-o mlaștină mediocră.