Extinderea profesionalismului sau restrângerea drepturilor democratice?

E avertismentul pe care Contele de Marenches, șeful serviciilor secrete franceze între 1970-1981, obișnuia să îl dea subordonaților săi. Rămâne valabil.

Atentatele teroriste din Bruxelles au șocat pe toată lumea, dar n-au mirat pe nimeni. Autoritățile belgiene fuseseră prevenite, chiar cu lux de amănunte, cu câteva zile înainte.

Nu doar atentatele din noiembrie de la Paris au demonstrat că Belgia e o țară profund vulnerabilă, ci statistica însăși: la o populație de aproximativ 11 milioane, a dat cei mai mulți combatanți teroriști pentru Daesh pe cap de locuitor – vreo 600. Era de așteptat că tinerii aceia se vor întoarce din Siria îndoctrinați și instruiți. Deocamdată, au revenit în jur de 120.

Jucând cu cărțile pe care le avem, trebuie să înțelegem că Europa e amenințată în primul rând din interior, de propriii cetățeni marginalizați și radicalizați. Autointitulatul Stat Islamic și-a schimbat de ceva vreme strategia și acționează prin ei.

Cu ce răspund structurile de securitate noilor provocări? În ianuarie, Comisia Europeană anunța solemn inaugurarea unui nou Centru Antiterorist în cadrul Europol, gândit ca „o platformă de schimb de informații între țările membre, de la supravegherea activităților suspecte pe rețelele de socializare, până la finanțarea armelor”. În cazul atentatelor de la Bruxelles, noul centru a produs, post factum, o infierare a teroriștilor: „Europol condamnă în termenii cei mai categorici odioasele atacuri produse în această dimineață la Bruxelles” și, jucând cu cărți pe care ar dori să le aibă, și-a luat un angajament solemn: „Europol este decis să lupte împotriva terorismului sub toate aspectele și în toate manifestările acestuia”. Dacă responsabilii s-ar fi preocupat să ofere măcar o definiție a terorismului, adaptată și updatată, am fi înțeles care sunt aspectele și care manifestările.

Deocamdată, cei deciși să lupte „împotriva terorismului sub toate aspectele” sunt nu doar lipsiți de capacitate operațională, dar nu au informații elementare. Cel mai îngrijorător exemplu se referă tot la cetățenii europeni – musulmani sau convertiți la Islam – care fac naveta în Siria și Irak, la Daesh. Numărul lor e aproximat la 5.000, însă doar 2786 se află în baza de date a Europol.

Când nivelul de profesionalism al structurilor de securitate e sub nivelul de alertă, fatalmente soluția cea mai facilă e restrângerea drepturilor și libertăților democratice. Daesh jubilează.