VICTOR: – Făi, Liviule, ce Pana mea căutăm noi aici în apă?
LIVIU (scârbit, pe sub mustață): – Păi, cumetre, a plouat. Vrei să opresc eu ploaia? Sau o oprești tu, că prea ej premier, dă-te-n sânge…
VICTOR: – Făi, Liviule, da” cât ai fost în Pana mea jupânu” la județu” ăsta dă săraci, niște diguri și niște dăjcolmatări dân ălea nu puteai să faci și tu? Că ți-ai tras tot cașcavalu” pă felie la firma ta dă drumuri, da” la săracii ăștia ai pus decât flori la primărie și un ulei la alegeri, să le-alunece mai bine…
LIVIU (scârbit, pe sub mustață): – Hai, cumetre, n-o da în d-astea cu mine… Prea ej tare-n gură cu noi, ăștia dă pă județ, în ultima vreme. Da” cine morții ei te-a adus în cârcă pân-aici, mă cumetre? Nu baroneții dă județ?
VICTOR: – Păi, făi, Liviule, Pana mea… Uite săracii ăștia șase dă pompieri m-a adus cu barca pă umeri, mânca-mi-ai talentu”! Șasă cai frumoși (râde singur și bate pe spinare un pompier).
LIVIU (scârbit, pe sub mustață): – Hai că te-ntreci, cumetre, să moară ce-am pă casă!
VICTOR: – Hai, făiii… (pauză. Serios) Aaa, ce zici, mă, frate…
LIVIU (scârbit, pe sub mustață): – Ce mai vrei?
VICTOR: – Ia uite-o pă Pana mea… (râde singur).
LIVIU (scârbit și deja un picuț nervos, dar asta nu se vede de mustață): – Mă, cumetre, să moară Gibilan, dacă mă iei cu perverse d-astea, îți iau și eu tot neamu”…
VICTOR: – Pă Doina, făi, obositule… (către Doina Pană, care tocmai se urcă barcă) Ce faci, făi, Doina, aveai chef dă niște inundații?
DOINA: – Păi, nu aveam, domnule Premieru’, dar ce să fac…
VICTOR: – Ce să faci, ce să faci… Hai să te scot pă ștrase cu barca, dă-te-n sânge să te ung!
DOINA: – Domnule Premieru’…
VICTOR: – Hai că prea ej prințesă, să moară ce-am pă casă…
LIVIU: (scârbit, pe sub mustață, către un sărac atârnat de barca trasă de pompieri) – Ce-i aia pă casă, mă, acolo? (săracul bâlbâie ceva că e capra lui și chiar că o să moară ce are pe casă) Câtă curte ai? (săracul bâlbâie ceva că aia e curtea lui inundată „acolo-șa”) Bă, săraci mai sunteți… (către pompieri) Hai, cârmește după mărăcinii ăia de-acolo. P-acolo mă! Hăis, dă-vă-n…
VICTOR: – Auzi, făi Liviule, da’ tu ce-ai venit ca zdreanța-n pantofi dă piele la inundații? Păi, noi o ungem pă blonda aia dă-i dansa lu’ Chioru’ că împinge coca la cozonaci în cuptor, în pantofi roz, și că mergea la sinistrați cu tocuri cui, și tu o arzi pă genu” gigolo italiano p-aici, pân” inundații? Hai, dă-te-n moloz!
LIVIU (scârbit, pe sub mustață): – Hai, făi, Victore, da” tu ce nu te dai în moloz? Că văz că ai și cizme, ți-a dat văru” Gabi dă la IGSU, să nu te murdărești…
VICTOR: – Hai că ne dă săracii ăștia cu barca, lasă… Făi, Doina, tu n-ai cizme? (lălăie) Te cunosc duupăăă sandaleee… (râde singur).
DOINA: – Păi, nu prea am, domnule premier.
VICTOR: – Da” dig ai, făi, că ești la Ape?
DOINA: – Păi, nu prea am, domnule premier, că știți, eu abia ce-am venit.
VICTOR: – Hai, făi Doina, las” că te duc eu cu barca asta, nu te mai plânge. Îți dau și dig dă cinșpe milioane, că ej prințesa mea. (Doina plânge deja, din cauza limbajului la care este supusă) Hai nu te mai plânge, făi, că prea ej mimoză, dă-te-n spre talentu” meu. Îți dă Victor fonduri… Făi, Liviule, zi-i la proasta asta, că să moară… să facă…
LIVIU (scârbit, pe sub mustață): – Taci, făi, Doino, că e caterincă! Hai că ne duce Victor… (către cei șase pompieri) Ia mânați, măi…
VICTOR (către reporterii de televiziune care în tot acest timp au mers ca sclavii prin apă, lângă barca lui Victor): – Vedeți, bă, sclăveților, că am ieșit pă teren? Că m-ați luat că stau în Deltă pân vacanță și aici-șa moare lumea în infernul umed. A, stai… Ăla era infernul alb, în Pana mea…
LIVIU (scârbit, pe sub mustață): – Făi, Victore, prea ej sclavu” televiziunilor, prea ai ajuns zdreanța lor, ce să-ți fac.
VICTOR: – Păi, făi Liviule… Dacă ies nu ie bine, dacă nu ies iar nu ie bine… Cum Pana mea facem, mânca-ți-aș? Chioru” Dictatoru” nu ieșea, făi, la moloz?
LIVIU (scârbit, pe sub mustață): – Păi, ieșea, făi Victore, da’ mergea și el prin apă cu cizma, să dea bine la popor, nu venea așa în băgarea Panei.
REPORTER SCLAV: – Domnule Premieru’, dar de ce vorbiți în acest mod haladit?
VICTOR: – Ascultă, făi, băsistule…
LIVIU (scârbit, pe sub mustață): ‘Ai, să-mi bag…
VICTOR (se prinde): Făi, Liviule, săracii ăștia ne-a tras în bandă, să moară Cici… Făăăi, Doina, ăștia mă-nregistrează și la Ape acuma mă, mânca-ți-aș? Hai, mersi, vă pup, pa!
PENTRU COMENTARII, VĂ AȘTEPT ȘI PE PAGINA DE FACEBOOK ANDREI LUCA POPESCU