Familia Băsescu îl ajută pe doctorul Ponta să opereze

Acum, când presa mondială vorbește de afacerea de mare corupție, trafic de influență plus mită de sute de mii, milioane de euro, dintre fratele șefului statului român și un clan țigănesc al crimei organizate, aș mai putea deschide gura într-o situație similară?

Niciun reproș făcut sieși, niciun sentiment de responsabilitate sau vină pe faciesul președintelui Băsescu adresându-se românilor. Mai mult, rânjea satisfăcut. „N-am nicio treabă cu frate-meu, el stă în Constanța, eu în București”. În loc să ne spună că va solicita de urgență o anchetă pentru a se stabili cum a fost posibil ca o asemenea afacere monstruoasă, afectând siguranța națională, imaginea României, pe noi toți, să se desfășoare nestingherită de vreun organ până la explozia ei în presă, în urma necăderii la pace a clanului Bercea cu Mircea Băsescu, Traian Băsescu își cere scuze că a fost arestat fratele lui. Arestare pe care o numește „un eveniment nefericit, care n-ar fi trebuit să se întâmple”. Adică, ce n-ar fi trebuit să se întâmple, arestarea?! Să fie lăsat fratele Mircea să-și vadă de-ale lui cu alde Bercea?

Păi, da, oricât de grotesc ar suna. Președintele Băsescu spune că n-a primit nicio informare de la servicii în legătură cu M. Băsescu – Bercea. SPP spune că fratele nu e rudă de gradul întâi, deci nu-l supraveghează. SRI afirmă că legăturile intime ale fratelui președintelui cu crima organizată nu reprezintă o problemă de securitate națională! (Aș vrea să-l aud spunând asta pe directorul SRI, dl. George Maior, pe care îl consider un om serios).

Prin urmare, având în vedere și faptul că fără conflictul pe bani dintre Bercea și Băsescu M. relația mergea bine-mersi înainte, rezultă că această colaborare naturală, folclorică, democratică dintre fratele prezidențial și țiganii criminali nu și-a găsit organul sau omul statului care s-o deranjeze.

Iar dl. Băsescu își cere scuze…

Nu e vorba de a-și da demisia. Nu există, până acum, niciun fel de date care ar reclama juridic, legal, demisia președintelui în legătură cu acest caz. Cererea Parlamentului e o manevră politică a Puterii, altfel, o hârtie de înălțat zmeul. Vocalizele acestui oberchelner al corupției și fripturismului pe nume Popescu Tăriceanu sunt ridicole.

Dar aș fi așteptat, în calitate de cetățean, nu de ziarist, căci ca ziarist nu mai aștept nimic, de mult, de la T. Băsescu, o frământare de conștiință a președintelui, o neliniște, în legătură cu ce zic oamenii în vreme ce arestații și urmăriții penal se înmulțesc în familia lui. Nu scuze rânjite…

Și mai e ceva, foarte grav, de care d-lui Băsescu nu-i pasă. Ce se întâmplă cu membrii familiei lui oferă prilejul tuturor interlopilor politici aflați la putere să pozeze în apărători indignați ai justiției și moralei. Cazuri la fel de grave ca al lui M. Băsescu, cum ar fi cel al traficului de influență comis de infractorul Duicu din biroul premierului Ponta, sunt estompate. Dan Voiculescu primește o gură de oxigen în fuga lui în zig-zag de Justiție. Familia Băsescu furnizează muniție politică hoților și escrocilor cu funcții.

Și dacă aceștia vor câștiga la toamnă puterea totală în România, afirmația lui T. Băsescu, cum că Justiția oricum nu mai poate fi oprită să acționaze independent, s-ar putea dovedi doar încă o aroganță personală a încă președintelui. Cunosc PSD-ul de o viață și știu cât e de priceput la castrarea pe nesimțite a femeii legate la ochi. E singura operație în care juristul doctor Ponta se poate dovedi competent.