Fără ștampilă – varianta Ioahnnis

Nu e prima oară când Klaus Iohannis se referă la emoție. A mai făcut-o și după numărarea voturilor la prezidențialele din America: „De multe ori, politicieni, consultați, consilieri, actori în spațiul public cred că alegerile se câștigă convingând alegătorul. Practica ne arată că nu e chiar așa. Alegerile se câștigă emoționând alegătorul. Alegerile se câștigă de regulă, sunt și excepții notabile, pe bază de emoție și nu pe bază de argument”. Din discursul său, cu accentele puse anapoda, n-am înțeles dacă salută sau deplânge. Intuiesc, totuși, că e adeptul argumentului nu al emoției.
Întrebat astăzi dacă vreun politician a creat emoție în parlamentarele noastre, Klaus Ioahnnis a negat, calificând campania „cam liniștită”. De fapt, n-a fost deloc.

O lună care a lustruit invectivele politice  – ce zboară de ani de zile dinspre o bănuită stângă spre o bănuită dreaptă și invers – cu jegul unor noi metafore. E prima oară când cuvântul „naționalism” e afișat fără pudoarea de altădată, fără sinonime precaute. În rest – aceleași minciuni declamate cu patos, abțiguite cu cifre.

Șarlatania cea mai tristă a fost agitarea premierului tehnocrat pe post de program de campanie. Platforma România 100 nu e decât trompe l’Å“il, care ni-l pictează pe Dacian Cioloș ca pe o Minervă alungând Viciile din Grădina Virtuților.

„Poate provoc eu acea emoție, adresându-mă românilor și îndemnându-i să iasa la vot”, și-a propus Președintele în fața camerelor : „Dragi români, mergeți la vot. Este un drept greu câștigat în decembrie ’89. Mergeti la vot și nu lăsați pe altcineva să hotărască în locul vostru. Dacă simpatizați cu un partid, mergeți și îl votați. Dacă nu v-ați hotărât încă, gândiți-vă bine și mergeți și votați”.

Până aici, s-a emoționat doar pe sine. De aici încolo, m-a atins și pe mine: „Dacă vă enervează toți politicienii, mergeți să votați. Este țara noastră, nu lăsați pe altul să decidă în locul vostru”. Doar că asta exclude ștampila. Pe ce să pun mâna?