Fără un pact pentru Educație și Sănătate dispărem ca națiune

Nici n-ai pe cine să dai afară din Ministerul ăsta, care a ajuns ciuca bătăilor de joc a tuturor guvernărilor. Toți agramații fără obraz și-au cumpărat fotoliul, din care doar au mai pus rânjind o cărămidă la dezastrul național. Ditamai liceul Sava – citeam – are clase întregi care nu mai fac istoria, că proful e în concediu o lună. Și pe altul n-au bani să-l aducă. Bine că sunt bani pentru toate bisericile, când școlile se scorojesc peste elevi.

De sănătate nu mai zic, paradoxal că se cheamă Minister al Sănătății unul care se ocupă mai mult cu legatul etichetelor de degetul mare al decedaților prin spitale. Suntem fruntași europeni la bolnavii cronic care își dau duhul pe paturile jegoase din spitale. La leprozerie se face apel la mila publicului, să mănânce amărâții ăia ceva. Mita e însemnată pe plicuri cu M1 – mâna întâi, M2 – a doua sau A – anestezist. Cred că doctorii își pun mănuși chirurgicale ca să numere banii, nu de frica amprentelor, ci a stafilococilor din saloane.

Nu aberez, nu descriu decât în mică parte genocidul neoficial prin care politicienii, cu acordul tacit al votanților, se extermină reciproc. Românii cu ceva creier fug din cloaca asta mizeră și needucată, văzând cu ochii.

Cred că ar trebui un consens, un acord de noncombat politic, dacă șnapanii ăștia care împrăștie puținii bani ai românilor, sunt interesați măcar o secundă de viitorul României. Deși nu cred.

Poate ar fi nevoie de o consultare populară prin care să se pună punct conducerii și influenței politice în Sănătate și Educație. Situația e mult prea gravă, riscăm să ajungem 15-16 milioane, majoritatea bătrâni și bolnavi, fără speranța că națiunea asta se mai face bine.

Poate că acel CSAT ar trebui să se întrunească și să decidă dacă mai vrea o țară sau o să fie doar un Consiliu Suprem de Apărare a Adunăturii. E atât de simplu: un armistițiu politic, o înțelegere politică prin care aceste două ministere să devină cruciale. Să nu mai existe rectificări bugetare în minus. Să fie conduse de manageri apolitici capabili. La fel și în eșaloanele doi și trei. Să stârpești pilele, cumetriile și impostura în instituțiile viitorului românesc. Decât să dai pensii speciale și să hrănești un aparat birocratic uriaș, mai bine plătești unor manageri privați, poate chiar străini, niște salarii comparabile cu mediul privat. Și să-i lași să ia măsuri ca Sănătatea și Educația să iasă din faliment. Să arunci la tomberon programele școlare medievale. Să muți spitalele în office building-uri curate, confiscate de la evazioniști. Să cumperi paturi automate, nu clopote. Să iei tablete și laptopuri pentru elevi, nu grenade lacrimogene pentru Jandarmerie. Să aloci un procent decent și intangibil din PIB pentru Sănătatea și Educația Neamului. Cum faci și cu Apărarea. Să încurajezi micile creiere ale românilor să gândească, să analizeze și să creeze, nu să repete papagalicește. Să tratezi bolnavii și să-i reintegrezi în societate, nu să-i îngropi.

Educația și Sănătatea sunt cele mai importante.

Educația și Sănătatea sunt cele mai importante.

Chiar dacă așa riști să înceapă poporul să-ți gândească singur.

Și forța politică ce se va opune acestei decizii a CSAT, de desființare a politicului în Educație și Sănătate, să fie arătată cu degetul în fiecare dimineață în care copiii se duc prin noroi la școli fără veceuri și încălzire, în fiecare zi în care tărgile mai coboară un român la subsolul spitalului.

Și dacă încă se opun aceste partide, să fie interzise prin lege. Ele ne vor dispariția ca națiune.

Educația și Sănătatea sunt cele mai importante.