Fărădelegile legislativului

Parlamentarii puterii, și nu numai, așa lipsiți de scrupule și de simțul măsurii, cum sunt ei – au dovedit-o astăzi, votând amendamente aduse pe furiș Codului Penal, care suspendă aplicarea legii în ceea ce-i privește -, aproape că n-au vină. Când nu ai educația democrației și nici cei șapte ani de acasă pentru a putea digera respectul față de lege și față de cei pe care îi reprezinți, nu te poți numi cetățean responsabil.

Unui politician fără „discernământ” moral nu-i poți cere să trăiască în matricea unei comunități echilibrate. Mulți dintre ei au fost „împinși” în politică, poate, de vechi frustrări sociale, transformate în obositoare obsesii și angoase.

Și ei ar fi vrut, cândva, să fie cineva: să mirosă a shop, să bea și să fumeze „de afară”, să mănânce de la case de comenzi de protocol; și ei ar fi vrut să-și petreacă vacanțele la vilă, cu securistul în echer, după perdele. Și ei ar fi vrut, în consecință, să nu dea socoteală nimănui; ba, chiar să trăiască, din când în când, sentimentul „sublim” că pot face pe ceilalți, când îi trece. Asta au înțeles ei că e, de fapt, politica: impostura, aroganța, zeflemeaua, troglodismul și costumul cu cravată.

Alții s-au născut, pur și simplu, în sistem: au bătut mingea de peretele sistemului, s-au îmbătat la mesele sistemului, au încălcat legile, în sistemul lor fără valori, au debusolat viețile celorlalți. Pentru ei a fost și mai simplu: au trecut de la bișnițăreală măruntă la business; de la sictir și spleen, la „hai sictir!”, de la-ncălcarea legii, la siluirea ei.

Ce să le ceri acestor violatori ai bunului-simț?! Să se lase călcați în picioare, umiliți, întrebați, puși la „colț” de regulile unui stat de drept? Cui să dea socoteală?! Masei amorfe de alegători?! Celor cocoșați de umilință și de sărăcie care, în campanie, trăiesc senzația că aleg între „dumnezeii” de drept ai politicii românești? Acestei „aglomerări” depersonalizate să-i dea importanță? Exclus.

Câtă vreme alegătorul va ignora adevăratul raport între el și trimisul său în Parlament spre a-i reprezenta interesul – în timp ce el, alegătorul, muncește prea puțin pentru sine și prea mult pentru impozitele și taxele unui stat opresiv, implicit pentru salariile prea multor politicieni-trântori, pentru huzurul și aroganțele lor -, nicio tragere la răspundere nu va fi posibilă.

Ceea ce s-a întâmplat, marți, în Parlament este o consecință directă a indiferenței alegătorului față de activitatea reprezentantului său în stat.

Este inadmisibil ca o mână de prestatori de servicii, trimiși să muncească în folosul unei nații, să-și permită să nască o lume disperată, în beneficiu propriu, fără obligația de a respecta legi, de a da socoteală pentru banii pe care îi încasează sau îi manipulează, în folosul și spre eliberarea tâlharilor, interlopilor, traficanților.

Rolul și rostul electoratului nu se rezumă doar la a plimba buletinul de vot spre urnă, ci și la a-l trage la răspundere pe cel care te reprezintă, căruia i-ai dat dreptul să facă legi care ne privesc pe toți, nu numai pe tine.

Prin urmare, comportamentul și legile scandaloase sunt și consecința tăcerii vinovate a propriului electorat.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT ȘI PE PAGINA DE FACEBOOK MARIAN SULTĂNOIU