Faraonii și Mondialele săracilor

Rusia, Brazilia, Brazilia și din nou Rusia. Pare incredibil, dar în doar patru ani sportul mondial se învârte în jurul acestor două țări, de parcă FIFA și CIO au pus la cale un plan comun de manifestări sportive.

Așa se face că de la JO de iarnă Soci 2014 am ajuns la World Cup Brazil 2014, mergem spre JO de vară Rio 2016, ca să încheiem acest circuit peste patru ani cu Mondialele de fotbal din Rusia.

Câți bani poate să aibă o țară, în aceste momente în care criza finanicară mușcă din toate economiile lumii, încât să-și permită să organizeze nu una, ci chiar două competiții globale într-un timp atât de scurt?

Aparent, atât Rusia, cât și Brazilia, au mulți bani, atât de mulți, încât își permit  extravaganțe uluitoare – cum ar fi stadionul de 300 de milioane de dolari din Manaus, în mijlocul junglei, într-un oraș care nu are echipă de fotbal de primă divizie. Unde sunt atât de mulți bani, și tentațiile sunt pe măsură. Pentru că asta au, în comun, până acum, cele două țări: un nivel de corupție foarte ridicat. Aceasta și, poate, un procent uriaș de oameni care trăiesc în sărăcie.

Dar nu contează prea mult pentru conducătorii acestor țări atunci când este vorba de  imagine. Imaginea lor, evident, pentru că populația nu și-a dorit niciodată ca statul să ia miliardele de dolari de la sănătate sau educație ca să le îngroape în betoane, în construcții de multe ori faraonice, spectaculoase, futuriste, dar total inutile odată ce competiția ia sfârșit.

Politicienii nu au învățat nimic din lecțiile oferite lumii de Grecia, țară care a intrat în faliment și pentru că a investit miliarde de euro într-o Olimpiadă pe care nu și-o permitea, sau de Africa de Sud, țară care, la patru ani de la CM de fotbal, încă nu are ce să facă cu multe dintre stadioanele construite. Sau poate că au înțeles, dar nu le-a păsat. Pentru că beneficiile lor și ale apropiaților lor sunt imense. Pentru Soci 2014, cele mai scumpe Jocuri Olimpice din istorie, s-au cheltuit peste 50 de miliarde de dolari, iar lideri ai opoziției ruse au acuzat de nenumărate ori faptul că se fură și că peste jumătate din această sumă a dispărut fără urmă. Sau, mă rog, nu chiar fără urmă, în condițiile în care unul dintre apropiații președintelui Putin, bun prieten cu el și fost partener de judo, a primit cel puțin 21 de contracte de la stat în valoare de peste 7 miliarde de dolari. Și este vorba despre un singur prieten, al unui singur om, or, în Rusia, sunt mulți oameni care au grijă de banii publici și ei au mulți prieteni.

La fel și în Brazilia, unde sute de mii de oameni au ieșit în stradă ca să protesteze, simțindu-se umiliți și furați de guvernanți. Un Mondial care trebuia să coste 4 miliarde de dolari a ajuns la 14 miliarde. Costuri uriașe, beneficii minime.

Pentru că la șapte ani de la momentul în care FIFA a decis ca Brazilia să găzduiască acest turneu final, din estimările optimiste privind câștigurile s-a ales praful: în 2007 se spunea că beneficiile economice ale Braziliei vor fi de peste 63 de miliarde de dolari, pentru ca acum, cu câteva săptămâni înainte de final, economiști să vorbească despre beneficii undeva între 3 și 13 miliarde de dolari.
Și dacă suntem optimiști, dar optimiști bine de tot, vedem că în cel mai bun caz pentru Campionatul Mondial de fotbal 2014 Brazilia o să-și acopere doar cheltuielile.

Și, poate, dacă are noroc de mulți arbitri ca japonezul din meciul cu Croația, Brazilia o să fie din nou campioană mondială, moment în care brazilienii de pe străzi ar fi în stare să transforme protestele în petreceri.