Festivalul Revanșei în Turcia

Arestarea a aproximativ trei mii de militari și mandate de arestare pentru cam tot pe atâția judecători  (cifrele exacte nu se cunosc încă, și ieri, și astăzi au fost săltate o mulțime de persoane) arată că regimul ErdoÄŸan a scos de la păstrare listele negre. Vizați par a fi mai cu seamă adepți sau presupuși adepți ai imamului Fethullah Gülen, cu certitudine inamici ai Sultanului.

Aprigul Președinte, cum era de așteptat, nu are de gând să joace cartea reconcilierii naționale. Setea de răzbunare e mai puternică.

Dejucarea tentativei de lovitură de stat – atât de prost organizată, încât multora le pare pusă la cale de ErdoÄŸan însuși – îi întărește puterea autocrată, dar șubrezește stabilitatea Statului.

Moralul Armatei a primit o lovitură uriașă. Soldații, umiliți de civili pe străzile marilor orașe, n-au fost parte a complotului, lor li se spusese, cum se întâmplă în astfel de cazuri, că participă la manevre.

Opoziția – oricum redusă la nivel de scâncet – e paralizată de spaimă. Presa liberă  – câtă n-a fost azvârlită după gratii – nu va mai deranja Puterea.

Victimă a loviturilor teroriste, cu o economie în care una dintre principalele resurse, turismul, a scăzut drastic, confruntată cu presiunea a aproape trei milioane de refugiați, Turcia se afundă într-o perioadă cumplit de grea.

După ce euforia Festivalului Revanșei va lua sfârșit, asupra țării se va înstăpâni o liniște îngrozită, până la următoarea lovitură militară.

Să nu ne iluzionăm: cu mișcările diplomatice bruște și la două capete cu care ne-a obișnuit, cu un Președinte căruia eșecul loviturii de stat i-a dat mai multă putere și apă la moara deciziilor viscerale, Turcia nu va mai fi pilonul de securitate al NATO în această parte de lume.