Fetița Dorothy și șarlatanul din Omaha

Încep, firește, cu sfârșitul: pentru noi toți, Vrăjitorul s-a dovedit a fi un șarlatan din Omaha, numit ambasador la Chișinău.

Restul nu mai contează. Poate doar faptul că, uneori, omul de paie din Palatul Cotroceni, pe numele său Sperie-Ciori (care tânjește după un dram de minte) și Omul de Tinichea din Palatul Victoria (care nădăjduiește ca vreodată în pieptul lui de tinichea să bată o inimă) pot fi confundați unul cu celălalt.

Leul cel Laș (căruia nu-i lipsește decât curajul) e, multiplicat ca la balamuc, egal cu sine (nici unuia nu ne-a plăcut aritmetica, mai ales când rezultatul e vreo optsprezece milioane).

Cărarea galbenă – ce să vezi? – e tot acolo și pare să se lungească pe măsură ce înaintăm.

Biata fetiță Dorothy, cea purtată de vânt, nu vrea decât să găsească drumul spre casă. Se uită spre est, se uită spre vest…, dar asta e o altă poveste.